ICCJ. Decizia nr. 2575/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2575/2006
Dosar nr. 152/1/2006
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 ianuarie 2005, reclamanta V.A.S. cheamă în judecată pe pârâta SC R. SA Bucureşti, solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului nr. 467 din 27 mai 1996 cu reţinerea de către reclamantă a tuturor sumelor achitate în contul acesteia şi obligarea pârâtei la restituirea acţiunilor ce au făcut obiectul contractului, obligarea aceleiaşi pârâte la repararea prejudiciului estimat provizoriu la suma de 418.908.245 lei cu titlu de daune interese datorate urmare a desfiinţării contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni şi obligarea pârâtei la plata în continuare a daunelor interese constituite din dobânzi şi penalităţi până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se va dispune desfiinţarea contractului.
Prin sentinţa comercială nr. 1315 din 23 martie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, respinge acţiunea reclamantei pentru autoritate de lucru judecat, reţinând că prin Decizia nr. 716 din 14 mai 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a stabilit, irevocabil, că pârâta a achitat toate ratele scadente, unele, respectiv rata 10,11,12,13, chiar în avans, precum şi dobânzile şi penalităţile datorate, aşa încât reclamanta nu mai poate solicita plata acestora, şi nici pentru viitor, între cele două cauze existând identitate de părţi, obiect şi cauză, conform art. 1201 C. civ.
Prin Decizia comercială nr. 757 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, reţinând că în mod temeinic instanţa criticată a admis excepţia autorităţii lucrului judecat, stabilind corect că plata reţinută ca efectuată integral printr-o hotărâre irevocabilă reprezintă modalitatea de executare directă a obligaţiei de către pârâtă şi un mod de stingere a obligaţiei izvorând din contractul nr. 467 din 24 mai 1996, contract care şi-a încetat astfel existenţa de la data de 29 august 2001, aşa încât o cerere formulată la 17 ianuarie 2005 prin care se solicită rezoluţiunea menţionatului contract apare ca lipsită de sens, iar cererile vizând despăgubirile ca accesorii cererii privind rezoluţiunea contractului vor urma soarta juridică a menţionatului act principal.
Împotriva soluţiei instanţei de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul admiterii apelului cu consecinţa desfiinţării sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanţă.
În motivarea recursului său, reclamanta recurentă susţine, în esenţă, că hotărârea recurată este vădit netemeinică şi profund nelegală, că în cauză nu poate opera autoritatea de lucru judecat întrucât Decizia nr. 716 din 14 mai 2002 a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 467 din 27 mai 1998 pentru neexecutarea culpabilă de către pârâta intimată a obligaţiei de a achita ratele 1-9 din preţul pachetului de acţiuni, iar în cauza de faţă cererea reclamantei recurente introductivă de instanţă are ca obiect rezoluţiunea aceluiaşi contract dar pentru neexecutarea culpabilă de către pârâta intimată a obligaţiei de a achita ratele 10-13 din pachetul de acţiuni, care nu au făcut obiectul cererii soluţionate irevocabil prin Decizia nr. 716 din 14 mai 2002, aceasta din urmă fiind dată cu încălcarea principiului disponibilităţii întrucât pârâta nu formulase pe cale reconvenţională o cerere de constatare a plăţii ratelor nr. 10-13.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta intimată solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, instanţa de apel pronunţând, în opinia sa, o hotărâre legală şi temeinică şi reţinând corect că întruneşte condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. şi dând eficienţă autorităţii de lucru judecat; mai arată intimata că Decizia nr. 716 din 14 mai 2002 fiind irevocabilă, recurenta nu mai poate pune în discuţie, în cauza de faţă, netemeinicia acesteia.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a reţinut corect că în mod temeinic instanţa de fond a admis excepţia autorităţii lucrului judecat, când a apreciat că între cererea soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 716 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi cererea ce formează obiectul cauzei de faţă, este identitate de părţi aflate în aceeaşi calitate procesuală, identitate de cauză, pretenţiile formulate decurgând din acelaşi contract de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 467 din 27 mai 1996 şi cu acelaşi temei de drept, precum şi identitate de obiect, întrucât obiectul şi scopul urmărit de reclamantă sunt aceleaşi, aceasta solicitând instanţei rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a preţului acţiunilor şi obligarea pârâtei la restituirea acţiunilor.
Este nerelevant aspectul că prin cererea care a condus la pronunţarea deciziei nr. 716/2002 reclamanta recurentă a solicitat rezoluţiunea contractului pentru neplata ratelor 1 la 9, iar în cererea introductivă de instanţă în cauza de faţă solicită rezoluţiunea aceluiaşi contract pentru neplata ratelor 10-13, de vreme ce în considerentele deciziei menţionate, rămasă irevocabilă, s-a constatat că pârâta intimată a achitat atât ratele 1-9 cât şi ratele 10, 11, 12, 13, acestea din urmă în avans, precum şi dobânzile şi penalităţile datorate.
Din moment ce, în urma achitării tuturor ratelor scadente şi a dobânzilor şi penalităţilor încă de la data de 29 august 2001, cum constată aceeaşi decizie irevocabilă, plăţi acceptate de reclamantă prin primirea sumelor datorate şi a plăţii în avans, operând astfel o executare în natură a obligaţiei, care s-a dovedit a prezenta interes şi utilitate pentru reclamantă, cum se reţine în considerentele deciziei evocate, nu mai poate opera rezoluţiunea contractului, obligaţiile decurgând din acesta fiind stinse prin executare integrală directă, o cerere ulterioară formulată de aceeaşi reclamantă, în baza aceluiaşi contract, deja executat, pentru plata unor rate, în speţă 10-13, deja achitate urmează a fi respinsă pentru autoritate de lucru judecat, cum întemeiat s-a reţinut de către instanţa criticată.
Astfel fiind, se constată că întemeiat a reţinut instanţa de apel că instanţa de fond a admis fundamentat excepţia autorităţii de lucru judecat, Decizia recurată fiind legală şi temeinică, dată cu corecta aplicare a legii, respectiv a art. 1201 C. civ. şi a art. 166 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 757 din 18 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2579/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2569/2006. Comercial → |
|---|
