ICCJ. Decizia nr. 262/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.262/2006
Dosar nr. 2870/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 12575 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea formulată de A.F.P., împotriva pârâtei SC M.I. SRL, având ca obiect constatarea nulităţii de drept a menţiunii radierii acestei societăţi din registrul comerţului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut proba incidenţei Legii nr. 428/2002 şi că nu se justifică raţiunea pentru care această lege prevede nulitatea menţiunii radierii, raţiunea fiind aceea de a permite creditorilor să urmărească în continuare creanţele şi să poată obţine satisfacerea lor.
Prin Decizia comercială nr. 447 din 17 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei şi, admiţând apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că societatea intimată a fost dizolvată şi radiată încă din anul 2002, situaţie în care aceasta nu mai are personalitate juridică, nu mai există ca entitate juridică şi deci nu mai are capacitate procesuală de a sta în judecată, neputând figura ca parte în proces.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 314/2001, OUG nr. 181/2001, Legea nr. 428/2002, art. 115 şi art. 120 C. proCod Fiscal şi solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului şi schimbarea sentinţei tribunalului, iar în ce priveşte fondul cauzei, admiterea acţiunii şi, pe cale de consecinţă, constatarea nulităţii de drept a menţiunii de radiere privitoare la SC M.I. SRL.
Recurenta reclamantă susţine astfel că în dispozitivul deciziei atacate există o contradicţie în sensul că se admite apelul prin care a solicitat tocmai admiterea acţiunii introductive, dar, în acelaşi timp, se respinge acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
Totodată, arată că, pe fondul cauzei, s-ar fi impus admiterea apelului său şi schimbarea sentinţei pronunţate de tribunal în sensul admiterii acţiunii sale, având în vedere că SC M.I. SRL figurează cu debite la bugetul de stat, respectiv cu datorii către societatea sa, care sunt purtătoare de dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform art. 115 şi 120 C. proCod Fiscal, actualizarea debitelor urmând a se face la data efectuării plăţilor.
Recursul este fondat potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Examinând dispozitivul deciziei curţii de apel se constată că urmare invocării din oficiu a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei şi admiterii ei, instanţa a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa tribunalului, în sensul că a respins acţiunea acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, în timp ce prima instanţă a respins acţiunea ca fiind nefondată.
Prin urmare, rezultă că nu există o contradicţie între dispoziţiile conţinute în Decizia curţii de apel şi nici între hotărârile pronunţate în cauză, dar hotărârea instanţei de apel este greşită în ce priveşte aprecierea ca fiind întemeiată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei, întrucât intimata pârâtă, respectiv SC M.I. SRL, având în vedere obiectul cauzei deduse judecăţii, reprezentat de constatarea nulităţii menţiunii radierii, deşi radiată îşi redobândeşte această calitate în condiţiile legii speciale, deoarece constatarea nulităţii radierii se referă la o situaţie din trecut şi este firesc ca societatea comercială, deşi radiată, să-şi păstreze calitatea prin prisma textului special, care o pune în această împrejurare.
În acelaşi mod, trebuie considerat că şi O.R.C. are calitate de a sta în proces, întrucât are un interes legitim în astfel de cauze şi se impune a fi citat, pentru că altfel hotărârea pronunţată ar fi lipsită de opozabilitate în ceea ce-l priveşte.
În consecinţă, reţinându-se că în mod greşit apelul a fost soluţionat pe cale de excepţie, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa Decizia curţii de apel şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P. Bucureşti.
Casează Decizia nr. 447 din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea în fond.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 249/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 264/2006. Comercial → |
|---|
