ICCJ. Decizia nr. 228/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.228/2006
Dosar nou nr. 13619/1/2005
Dosar vechi nr. 3310/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 11966 din 27 octombrie 2004 a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S., C.E.C. SA, F.N.I. şi SC S.I. SA, având ca obiect obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 1.408.327.031 lei din care suma de 1.193.497.487 lei reprezintă suma iniţial subscrisă la cumpărarea unităţilor de fond, iar suma de 214.829.547 lei reprezintă dobânda legală de 18 % calculată conform Legii nr. 356/2002 ce urmează a fi reactualizată până în ziua executării plăţii.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta SC S.I. SA a încetat orice plată a unităţilor de fond răscumpărate şi orice operaţiune de răscumpărare a unităţilor de fond (condiţie prealabilă plăţii) în luna mai 2000 iar de la această dată şi până la data promovării acţiunii s-a împlinit termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958.
Reclamanta C.M. a declarat apel în contra sentinţei arătând că soluţia este greşită deoarece prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea datoriei de cel în favoarea căruia curge prescripţia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 613 din 27 iunie 2005 a admis apelul declarat de reclamanta C.M., a anulat în tot sentinţa apelată şi pe fond a admis acţiunea reclamantei şi a obligat în solidar pârâta SC S.I. SA Bucureşti, F.N.I. Bucureşti, A.V.A.S. Bucureşti, C.E.C. Bucureşti, la plata sumelor de 1.193.497.487 lei suma subscrisă la cumpărarea unităţilor de fond; 214.829.547 lei dobândă legală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit prospectului de emisiune care a stat la baza funcţionării F.N.I., preţul de răscumpărare, care este calculat pe baza valorii unitare a activului net este cel afişat în ziua depunerii cererii de răscumpărare şi va fi plătit de fond, conform Legii nr. 83/1994, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.
Conform art. 6 din contract, clauza introdusă la capitolul factori de risc, „capitalul iniţial investit, respectiv suma subscrisă la cumpărarea de unităţi de fond se va returna în orice condiţii depunătorului".
Pe fondul cauzei s-a constatat că părţile au încheiat cu respectarea art. 948 C. civ. un contract legal.
Fiind codebitor cu reclamanta în temeiul contractului de fidejusiune cauţiune, conform căruia C.E.C. SA s-a obligat să garanteze valoarea plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile de investiţii, s-a considerat C.E.C. - ul are calitate procesual pasivă.
A.V.A.S. - ul trebuie să respecte, la rândul său, contractul şi să restituie suma iniţial investită la care s-a obligat C.E.C., suma garantată.
S-a apreciat, în consecinţă, că pârâtele sunt debitoare solidare în baza prospectului de ofertă publică, a contractului de administrare şi a contractului de fidejusiune – cauţiune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele C.E.C. SA şi A.V.A.S.
1. Prima recurentă, C.E.C. SA critică Decizia pentru nelegalitate, solicitând modificarea acesteia în sensul menţinerii sentinţei tribunalului arătând că:
- în mod greşit s-a respins excepţia prescripţiei, cu încălcarea art. 3 alin. (1) şi art. 7 alin. (2) din decretul nr. 167/1958; în speţă, raportul de drept s-a născut la data cumpărării de către reclamantă a unităţilor de fond cum rezultă din carnetul de investitor, cap. "Drepturile deţinătorului" şi chiar dacă nu s-ar considera astfel, termenul de prescripţie ar curge în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii reclamantei, conform OG nr. 24/1993 aprobată prin Legea nr. 83/1994;
- tot greşit s-a respins şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 333/2001, privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor începerii răscumpărării de unităţi de fond de către F.N.I., conform cărora toate drepturile şi obligaţiile C.E.C. SA ce intră în raportul juridic dedus judecăţii au fost transmise către A.V.A.S.
2. Recurenta A.V.A.S. critică Decizia atacată pentru următoarele motive:
- capacitatea de a sta în judecată şi a reprezenta F.N.I. aparţine consiliului de încredere, cu care trebuia îndeplinită procedura de citare şi comunicare, fapt ce atrage nulitatea sentinţei în condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
- instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), deoarece raporturile dintre S.I., în calitate de administrator al F.N.I. şi apelantă, sunt raporturi guvernate de normele legale ce reglementează piaţa de capital şi de acordul părţilor exprimat prin încheierea contractului de adeziune ori, instanţa, prin sentinţă, a înlocuit voinţa S.I. ce nu a efectuat plata sumelor investite. Pârâţii au fost obligaţi la plata sumelor investite dar reclamanta a rămas titulara unităţilor de fond plătite de pârâţi.
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.):
1) în ce priveşte obligarea în solidar atât a A.V.A.S. cât şi SC C.E.C. SA cu ignorarea prevederilor Legii nr. 333/2001;
2) echivalarea sintagmelor „sumă iniţial investită" care intră în conţinutul obligaţiei de restituire asumată de S.I., ce a fost plătită de investitor pentru achiziţionarea titlurilor de valoare şi „valoarea de răscumpărare" prin care se înţelege cumpărarea unităţilor de fond deţinute de investitor de către administrator la valoarea unităţilor de fond din ziua cererii de răscumpărare şi pe care a garantat-o C.E.C. - ul;
3) greşit a considerat instanţa că dreptul investitorilor de a cere obligarea administratorului la plata contravalorii unităţilor de fond este imprescriptibil;
4) în mod nejustificat a fost respinsă cererea de suspendare conform art. 19 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 244 pct. 1 C. proc. civ. şi greşit instanţa a respins excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive şi a calităţii procesual active a reclamantului datorită inexistenţei vreunui raport juridic între sine (C.E.C.) şi reclamantă;
5) greşit instanţa nu a făcut aplicarea beneficiului de discuţiune conform art. 1662 C. civ. şi al prevederilor contractuale şi nu s-a pronunţat asupra riscului de infracţiune în contextul prevederilor art. 1.1. din contract.
I. Recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA, este fondat pentru motivele care urmează:
Recurenta, astfel cum rezultă din cele ce preced, şi-a structurat criticile pe două aspecte de nelegalitate care privesc modul de rezolvare a două excepţii de către instanţa de apel, excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Găsind întemeiată critica cu privire la prima excepţie, a calităţii procesual pasive, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ., cea de a doua critică nu se va mai examina în acest cadru.
Într-adevăr, prin Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către F.N.I. a operat o subrogare legală a pârâtei A.V.A.S. în drepturile şi obligaţiile recurentei SC C.E.C. SA.
Astfel, potrivit art. 14 din lege „O.R.C.B. preia fără plată toate drepturile şi obligaţiile C.E.C. SA, rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu F.N.I. şi /sau cu SC S.I. SA, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
O.R.C.B. se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale SC C.E.C. SA şi dobândeşte calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită".
Cum printre actele juridice menţionate în anexa la art. 14 figurează şi contractul de fidejusiune /cauţiune din 6 decembrie 1999, încheiat între SC C.E.C. SA, F.N.I. şi SC S.I. SA nu se poate contesta subrogarea legală a A.V.A.S. în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale SC C.E.C. SA existente la data intrării în vigoare a legii.
Drept urmare, se va admite recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA şi se va modifica Decizia atacată în sensul înlăturării obligării la plată SC C.E.C. SA, constatând lipsa calităţii sale procesual pasive, menţinând restul dispoziţiilor deciziei.
II. Recursul declarat de recurenta-pârâtă A.V.A.S., este nefondat.
În temeiul art. 14 din Legea nr. 333/2001, suscitat, recurenta A.V.A.S. s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale SC C.E.C. SA şi a preluat fără plată toate drepturile şi obligaţiile asumate de aceasta, inclusiv pe cele derivate din contractul de fidejusiune /cauţiune din 6 decembrie 1999 încheiat între SC C.E.C. SA, F.N.I. şi SC S.I. SA.
Drept urmare, recurenta A.V.A.S. în calitate de fidejusor poate invoca şi excepţiile inerente obligaţiei debitorului principal, mai puţin pe cele pur personale (art. 1681 C. civ.).
Nu poate însă invoca beneficiul de discuţiune prevăzut de art. 1662 C. civ., cum greşit susţine recurenta, întrucât obligaţia garantată are o natură comercială, iar potrivit art. 42 C. com., solidaritatea codebitorilor se prezumă şi contra fidejusorului chiar necomerciant.
1. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se constată că dezvoltarea în fapt a criticii şi anume vicierea procedurii de citare şi comunicare generată de lipsa de personalitate juridică a F.N.I. în raport de prevederile OG nr. 24/1993, regulamentul C.N.V.M.I. nr. 9/1996 şi art. 2 pct. 8 din Legea nr. 297/2004 nu se încadrează în ipoteza textului citat ci configurează lipsa de capacitate juridică şi lipsa calităţii procesuale pasive, excepţii ce nu au fost invocate în fazele judiciare anterioare.
În altă ordine de idei, citarea şi comunicarea nelegală a procedurilor pot fi invocate de persoana care pretinde sau faţă de care se prezumă o vătămare conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar recurenta pârâtă nu îndeplineşte această condiţie.
2. Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este fondat, deoarece, instanţa a interpretat corect raporturile juridice dintre părţi pronunţându-se numai asupra a ceea ce s-a cerut prin acţiune de către reclamantă, în lipsa unei cereri reconvenţionale care să aibă ca obiect restituirea de către aceasta a unităţilor de fond.
3. Şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se apreciază ca nefondat, hotărârea atacată fiind motivată sub aspectul excepţiilor invocate şi criticilor formulate în apel. Concomitenţa obligării la plată atât a A.V.A.S. cât şi a SC C.E.C. SA este explicabilă prin modul de interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 333/2001. În ce priveşte neconcordanţa semantică între sintagmele „suma iniţial investită" şi „valoarea de răscumpărare" este de observat, că atâta vreme cât validitatea contractului de cauţiune a fost confirmată prin hotărâre irevocabilă (30 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 5051 din 11 decembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) obligaţia garantată este obligaţia debitorului S.I. de restituire a sumei iniţial investite, iar nu o altă obligaţie care să nu se regăsească în patrimoniul acestuia.
Excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a recurentei şi lipsei calităţii procesual active, ca de altfel şi suspendarea în temeiul art. 244 C. proc. civ. şi riscul de infracţiune, nefiind invocate în apel, instanţa de apel nu a fost în situaţia de a se pronunţa cu privire la ele.
4. Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a primit o corectă rezolvare prin Decizia atacată pentru motivele care urmează.
Dreptul la acţiunea pe care reclamanta a promovat-o la 11 august 2004, având un obiect patrimonial, el este prescriptibil. Cum însă din luna mai 2000 F.N.I. a încetat plăţile în numerar iar C.N.V.M. prin Ordonanţa nr. 183 din 5 iunie 2000 constată încălcarea de către SC S.I. SA a condiţiilor ce au stat la baza emiterii deciziei de autorizare din 15 septembrie 1995, răspunderea contractuală a F.N.I. şi S.I. este înlocuită de răspunderea delictuală, iar cursul termenului de prescripţie se calculează conform cu art. 8 din decretul nr. 167/1997, privitor la prescripţia extinctivă.
Prin urmare, în speţă, prescripţia dreptului la acţiune a început să curgă de la data când investitorul a cunoscut atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea, adică de la data rămânerii irevocabile a sentinţei nr. 73 din 30 iunie 2003, susmenţionată, respectiv de la data de 11 decembrie 2003 în raport cu care acţiunea reclamantei înregistrată la 11 august 2004 a fost promovată în termen.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA, împotriva deciziei comerciale nr. 613 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială. Modifică Decizia atacată în sensul că înlătură obligarea SC C.E.C. SA la plată, constatând lipsa calităţii sale procesuale. Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva aceleiaşi decizii atacate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 229/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 227/2006. Comercial → |
|---|
