ICCJ. Decizia nr. 27/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.27/2006
Dosar nr. 2766/2005
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 august 2003, reclamantul M.B. l-a chemat în judecată pe pârâtul O.N.R.C., solicitând să se constate nulitatea radierii din registrul comerţului a SC T.S.S.C. SRL.
Prin cererea depusă la 24 noiembrie 2003, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul citării în calitate de pârât şi a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar prin cererea din 18 martie 2004 a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât şi a SC T.S.S.C. SRL.
Prin încheierea din data de 25 octombrie 2004, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor O.N.R.C. şi O.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 12750 din 22 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că, prin încheierea nr. 7774 din 19 noiembrie 2001, judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti a constatat în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 314/2001, pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale dizolvarea mai multor societăţi printre care şi a SC T.S.S.C. SRL, dispunând totodată, radierea acesteia din registrul comerţului.
S-a considerat că faptul că pârâta are, în baza contractului de asociere din 4 februarie 1994, datorii faţă de bugetul local nu înseamnă că aceasta are datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau la datoria publică internă şi, totodată, că reclamantul nu a făcut dovada că în calitate de creditor se află în litigiu judiciar cu debitorul pentru creanţa pe care pretinde a o avea faţă de acesta.
Prin Decizia comercială nr. 384 din 6 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că în mod legal prima instanţă a stabilit că O.R.C. nu are calitate procesuală pasivă, iar în ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel a reţinut că societatea intimată nu este plătitoare de T.V.A., această calitate având-o prestatorul de servicii, intimata nu are datorii la bugetul de stat, constând în achitarea de T.V.A., considerente pentru care s-a apreciat că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul susţine, în esenţă, în motivarea recursului său că greşit s-a reţinut că O.R.C. nu are calitate procesuală pasivă şi, de asemenea, eronat s-a considerat că societatea radiată nu are datorii la bugetul de stat, determinat de faptul că era plătitoare de T.V.A. în momentul plăţii chiriei, pentru că aceste venituri urmau a fi supuse ulterior plăţii T.V.A.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În ce priveşte calitatea procesuală pasivă a O.R.C., într-adevăr, greşit s-a reţinut că acesta nu poate avea o astfel de calitate în cauză, critica recurentului fiind întemeiată.
Aceasta, deoarece O.R.C. are un interes legitim pentru a sta în proces în astfel de cauze şi se impune a fi citat, iar, pe de altă parte, pentru că, altfel, hotărârea pronunţată ar fi lipsită de opozabilitate în ceea ce-l priveşte.
În ce priveşte susţinerea recurentului, în sensul că greşit s-a reţinut că societatea radiată are datorii la bugetul de stat, de vreme ce nu este plătitoare de T.V.A., se constată că este şi ea întemeiată, întrucât suma percepută de la societatea debitoare obţinută în temeiul contractului de asociere se face venit la bugetul de stat (respectiv T.V.A.) şi la bugetul local, statul fiind prejudiciat prin neplata acestor sume de bani.
Cum, în speţă, din actele dosarului rezultă că SC T.S.S.C. SRL figurează cu un debit compus din sume ce se fac venit la bugetul de stat, se reţine că recursul reclamantului este fondat şi, în consecinţă, va fi admis, se va modifica Decizia recurată, va fi admis apelul reclamantului şi se va schimba sentinţa tribunalului, în sensul că va fi admisă acţiunea reclamantului şi se va constata nulitatea radierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 384 din 6 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia recurată, admite apelul reclamantului, schimbă sentinţa nr. 12750 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, admite acţiunea reclamantului şi constată nulitatea radierii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 282/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 192/2006. Comercial → |
|---|
