ICCJ. Decizia nr. 282/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.282/2006
Dosar nr. 1838/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1394 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Dolj a fost admisă acţiunea reclamantei L.D. formulată împotriva SC O. SA Bucureşti, cât şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva SC D.A.R. SA Craiova, dispunându-se rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare din 17 martie 1999 încheiat între reclamantă şi intervenientă, iar pârâta obligată la 5.400 dolari S.U.A. echivalent în lei, reprezentând preţul plătit.
La aceeaşi sumă a fost obligată şi chemata în garanţie către pârâtă.
Apelurile declarate de pârâtele SC O. SA şi SC D.A.R. SA împotriva acestei sentinţe au fost admise prin Decizia nr. 102 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, iar acţiunea reclamantei a fost respinsă ca prescrisă şi ca o consecinţă, s-a respins şi cererea de chemare în garanţie.
Din considerentele deciziei din apel, cale de atac calificată ca atare de către instanţă, în raport de modificările art. 2821 C. proc. civ., dispune prin Legea nr. 195/2004, rezultă că instanţa a considerat, în raport de obiectul acţiunii, neevaluabil în bani, că nu este necesară procedura concilierii prealabile reglementată în dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
În schimb, au fost găsite întemeiate criticile privind prescripţia dreptului la acţiune, termenul de 6 luni pentru acţiunea privind viciile ascunse ale lucrului începând să curgă din 14 septembrie 2000, dată la care reclamanta a sesizat defecţiunea la cutia automată de viteze a autoturismului cumpărat, aşa încât, acţiunea formulată la 17 iulie 2003 este prescrisă.
Defecţiunea reclamată de L.D., ca survenită la autoturismul cumpărat, s-a apreciat că este viciu ascuns în sensul dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 21/1992, modificat prin OG nr. 58/2000 şi Legea nr. 37/2002.
Considerând acţiunea prescrisă, a fost respinsă şi cererea de chemare în garanţie formulată de SC O. SA, împotriva SC D.A.R. SA.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta apreciază că în mod greşit instanţa de apel, făcând aplicarea art. 5 din decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă, a considerat acţiunea sa ca prescrisă, deoarece, ea a sesizat defecţiunea la 14 septembrie 2000 şi a înscris în cartea de garanţie sesizarea, la service - ul autorizat, dar era în perioada de garanţie. Ulterior a sesizat (la 13 decembrie 2000) şi pe vânzător, iar la 2 martie 2001 şi pe asigurător, reclamând că defecţiunea nu a fost reparată, deşi autoturismul era în perioada de garanţie.
Chiar dacă cei obligaţi să remedieze defecţiunea nu au dat curs sesizărilor sale, ea a continuat să plătească ratele până în septembrie 2001, după care, având în vedere atitudinea celor sesizaţi, a sistat plata ratelor.
Deşi la 14 februarie 2002, cu ocazia concilierii, vânzătoarea şi-a asumat obligaţia ca în 30 zile să-şi exprime poziţia faţă de cele reclamate de reclamantă, aceasta nu s-a conformat.
Întrucât ea a investit instanţa cu o cerere în rezoluţiunea vânzării, apreciază că în mod greşit instanţa de apel a considerat ca prescris dreptul său la acţiune în 6 luni şi nu în 3 ani.
Viciile reclamate de ea erau survenite în perioada de garanţie, iar ea nu a cerut despăgubiri pentru vicii ascunse ci a solicitat rezoluţiunea vânzării cumpărării pentru neexecutarea obligaţiei vânzătorului de a remedia defecţiunea, în perioada de garanţie.
Prin întâmpinare, pârâta SC O. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a investit instanţa cu o acţiune în rezoluţiunea vânzării cumpărării unui autoturism căruia, în perioada termenului de garanţie, i s-a defectat cutia automată de viteză.
Motivul pentru care s-a cerut rezoluţiunea a fost acela că, deşi trecută defecţiunea în cartea de garanţie, 14 septembrie 2000 şi anunţat producătorul – vânzător SC D.A.R. SA Craiova, acesta nu a remediat defecţiunea cu toate că a fost anunţat în scris la 25 ianuarie 2002, iar anterior, la 2 martie 2001, fusese anunţat asigurătorul, care se subrogase în drepturile şi obligaţiile vânzătorului, în baza unei convenţii între cele două pârâte.
Instanţa de apel, apreciind că este vorba de un viciu ascuns, a apreciat în temeiul art. 5 din decretul nr. 167/1958, că acţiunea reclamantei este prescrisă, deşi reclamanta nu solicitase despăgubiri ca urmare a viciilor ascunse ale lucrului, ci solicitase, în temeiul art. 1020-1021 C. civ., rezoluţiunea contractului, ca urmare a neexecutării obligaţiilor în perioada de garanţie.
Procedând astfel, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, atât sub aspectul prescripţiei cât şi al dispoziţiilor OG nr. 21/1992, privind protecţia consumatorilor.
Deşi instanţa invocă dispoziţiile OG nr. 21/1992, cu modificările ulterioare, în ceea ce priveşte definirea viciului ascuns, ignoră celelalte dispoziţii ale aceluiaşi act normativ referitoare la obligaţiile vânzătorului unui bun de folosinţă îndelungată, obligaţii ce-i incumbă în termenul de garanţie, acesta fiind obligat, art. 13 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 37/2002, în vigoare la data formulării acţiunii, să remedieze deficienţele apărute în cadrul termenului de garanţie, reclamanta dovedind că deficienţele au fost semnalate în cadrul termenului de garanţie, aşa cum de altfel se şi obligase prin contract (art. 3 lit. b), pct. 2).
Neexecutându-şi obligaţiile asumate prin contract, în sensul că nu a remediat defecţiunile în perioada de garanţie, acţiunea reclamantei era întemeiată şi admisibilă, în termenul general de prescripţie şi nu în termenul special stipulat în art. 5 din decretul nr. 167/1958, termen aplicabil acţiunilor în despăgubiri.
În consecinţă, curtea apreciază ca întemeiate criticile recurentei, motiv pentru care va admite recursul şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va dispune modificarea deciziei din apel, în sensul respingerii apelurilor pârâtei şi chematei în garanţie, ca nefondate.
Cum apelurile au vizat numai prescripţia extinctivă, curtea apreciază că nu se impune trimiterea spre rejudecare, ne mai fiind alte motive de apel de analizat.
În consecinţă, urmare respingerii apelurilor, se va menţine sentinţa de fond, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta L.D., împotriva deciziei nr. 102 din 23 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosar nr. 191/2005.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondate apelurile pârâtelor SC O. SA şi SC D.A.R. SA Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 316/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 27/2006. Comercial → |
|---|
