ICCJ. Decizia nr. 229/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.229/2006
Dosar nou nr. 14957/1/2005
Dosar vechi nr. 3646/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti la 14 iulie 2005 SC C.B. SA Ploieşti a solicitat ca în contradictoriu cu creditoarea A.V.A.S. Bucureşti să se constate pe cale contestaţiei la executare, nulitatea absolută a procesului verbal de sechestru din 25 mai 2005, măsură instituită asupra unor active ale debitoarei în temeiul art. 58-60 din OUG nr. 51/1998.
În susţinerea cererii contestatoarea a invocat aplicarea prevederilor art. 63 din OUG nr. 51/1998 cu ocazia instituirii sechestrului prin aceea că nu s-a indicat gradul de uzură al bunurilor şi ca atare nu s-a făcut evaluarea lor ceea ce poate duce la o valorificare sub valoarea reală şi prin urmare debitoarea ar fi prejudiciată.
Curtea de Apel Ploieşti prin sentinţa nr. 102 din 1 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 3195/2005 a respins ca neîntemeiată contestaţia cu motivarea că lipsa evaluării bunurilor în procesul verbal de sechestru nu este prin ea însăşi producătoare de pagube, câtă vreme în procedura de valorificare a bunurilor sechestrate acestea sunt evaluate obligatoriu de către un expert potrivit art. 71 alin. (1) din OUG 51. S-a mai reţinut că în cauză contestatoarea nu a făcut dovada vreunei vătămări.
Împotriva sentinţei a declarat recurs contestatoarea.
Prin motivele scrise a reluat susţinerile din cererea introductivă de instanţă. Anume că în lipsa evaluării bunurilor prin procesul verbal de indisponibilizare a fost prejudiciată şi ca atare conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., procesul verbal este nul.
Critica este neîntemeiată şi va fi examinată cu referire strictă la cadrul procesual stabilit de însăşi contestatoare prin acţiunea introductivă.
Mai întâi este de observat că dispoziţiile art. 63 din OUG nr. 51/1998 nu prevăd nici o sancţiune pentru lipsa vreunuia din elementele ce trebuie să le cuprindă procesul verbal de instituire a sechestrului asigurător în cadrul procedurii speciale de executare silită reglementată de respectivul act normativ.
În al doilea rând se observă din corpul ordonanţei că, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului este doar o fază a procesului de executare fază care este urmată obligatoriu de cea a valorificării bunurilor sechestrate şi în care devine (conform art. 71-1) obligatorie evaluarea de către un expert.
Aşa fiind în faza indisponibilizării prin menţionarea gradului de uzură (indirect a valorii bunurilor), debitorul nu poate susţine că este prejudiciat. De altfel, în speţă acesta nici nu a făcut dovada vreunei vătămări astfel că, nu sunt incidente cauzei prevederile art. 105 pct. 2 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti este legală şi temeinică are la bază înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar în drept se întemeiază pe dispoziţiile OUG nr. 51/1998 a căror încălcare nu a fost dovedită.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC C.B. SA Ploieşti, împotriva deciziei comerciale nr. 102 din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 368/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 228/2006. Comercial → |
|---|
