ICCJ. Decizia nr. 3162/2006. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3162/2006
Dosar nr. 810/1/2006
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 448 din 6 iulie 2005 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 4385/2003, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC S.P. SRL Gura Humorului în contradictoriu cu pârâţii D.V., D.E. şi ORAŞUL GURA HUMORULUI – prin primar.
S-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare.
S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere din acţiunea principală privind constatarea dreptului de proprietate de concesiune.
S-a admis în parte acţiunea şi cererea reconvenţională.
Au fost obligaţi pârâţii – reclamanţi D.V. şi D.E. să-şi ridice pe cheltuiala lor materialele de construcţie (blocurile din beton armat) depozitate pe parcela identificată cu litera „A" în planul de situaţie anexat la acţiune, asupra cărora reclamanta are un drept de concesiune.
A fost autorizată reclamanta, ca în caz de refuz să ridice ea însăşi aceste materiale de construcţie, pe cheltuiala pârâţilor-reclamanţi.
A fost obligată reclamanta-pârâtă SC S.P. SRL Gura Humorului să lase pârâţilor-reclamanţi în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 57,97 mp teren identificaţi prin haşurare şi planul de situaţie (planşa I) anexă la raportul de expertiză întocmit de experta R.S.
A fost obligată reclamanta-pârâtă să-şi ridice pe cheltuială proprie poarta metalică şi construcţiile efectuate pe acest teren, pârâţii reclamanţi fiind autorizaţi ca în caz de refuz să le ridice ei pe cheltuiala reclamantei pârâte.
S-a stabilit linia de hotar din proprietatea pârâţilor-reclamanţi şi terenul concesionat de reclamanta-pârâtă pe aliniamentul A-B din planul de situaţie indicat mai sus.
S-a dispus radierea intabulării dreptului de concesiune a reclamantei pârâte asupra suprafeţei de 57.97 mp teren.
S-au respins, ca nefondate, celelalte capete de acţiune şi cererea reconvenţională.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 118 din 16 noiembrie 2005.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC S.P. SRL solicitând admiterea lui şi casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., se critică Decizia atacată sub următoarele aspecte:
1. Acţiunea în recunoaşterea existenţei dreptului de concesiune este admisibilă atunci când concesionarul exercită posesia asupra bunului concesionat însă dreptul său îi este contestat şi de aceea instanţele au reţinut greşit excepţia inadmisibilităţii şi se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv de necercetare a fondului.
2. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel prin care critică stabilirea liniei de hotar conform expertizei întocmite de expertul R.S.
3. Instanţa de apel şi nici instanţa de fond nu s-au pronunţat asupra excepţiei nulităţii absolute a contractului de schimb dintre pârât şi Primăria oraşului Gura Humorului, excepţie invocată în apărările formulate faţă de cererea reconvenţională a pârâtului.
4. Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 129 şi 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., atunci când a examinat doar formal expertiza efectuată de R.S. ignorând în totalitate expertiza efectuată de C.D.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Reclamanta nu poate opune terţilor un drept al său rezultând dintr-un contract de concesiune pe care îl poate opune doar concedentului, respectiv Primăria Gura Humorului şi deci, în mod corect s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. Reclamanta avea posibilitatea de apărare a dreptului său faţă de pârâţi prin exercitarea unei acţiuni posesorii.
2. Instanţa de apel a examinat motivul de apel privind stabilirea liniei de hotar conform expertizei R.S. şi a concluzionat că „aceasta a răspuns obiectivelor solicitate".
3. Apărările reclamantei faţă de cererea reconvenţională nu cuprind nici o excepţie vizând nulitatea absolută a contractului de schimb dintre pârâtul D.V. şi Primăria oraşului Gura Humorului, care să impună analizarea ei, ca atare, de către instanţe.
4. La acest punct deşi recurenta reclamantă invocă lipsa de rol activ a instanţei de apel, în fapt critică Decizia pentru motive care vizează administrarea şi aprecierea probelor, respectiv proba cu expertiza tehnică, motive ce nu pot face obiectul examinării în calea extraordinară de atac a recursului.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat, respingând totodată şi cererea intimaţilor pârâţi de obligare a recurentei-reclamante la cheltuieli de judecată în recurs, întrucât nu a făcut dovada acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Gura Humorului împotriva deciziei nr. 118 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimaţii-pârâţi DUMBRAVĂ VASILE şi ELENA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 2660/2006. Comercial. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3144/2006. Comercial → |
---|