ICCJ. Decizia nr. 2666/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2666/2006
Dosar nr. 3096/1/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1377 din 8 septembrie 2005, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii O.A. şi R.S., prin procuratorii M.I. şi M.M., împotriva pârâtei SC L.I. SRL Moreni şi a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamanţi a sumei de 252.623.722 lei ROL, reprezentând valoarea lucrărilor de construcţii executate necorespunzător şi a penalităţilor de întârziere în sumă de 50.322.568 lei, cu 19.064.051 lei cheltuieli de judecată, respingând acţiunea pentru capetele de cerere privind rezilierea contractului nr. 1/2003, acordarea penalităţilor de întârziere pentru nerespectarea termenului de predare şi restituirea valorii lucrărilor neexecutate.
Prin aceiaşi hotărâre a fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi au fost obligaţi reclamanţii să-i plătească pârâtei suma de 4000 lire sterline, la cursul de schimb de la data plăţii, reprezentând diferenţa neachitată din preţul imobilului contractat, cât şi suma de 597.317.403 ROL reprezentând valoarea lucrărilor de construcţie convenite verbal, cu 31.031.708 ROL cheltuieli de judecată.
Au fost compensate obligaţiile de plată reciproce ale părţilor până la nivelul sumei de 302.946.290 ROL pentru pretenţii şi de 19.064.051 ROL pentru cheltuieli de judecată, urmând ca reclamanţii să-i plătească pârâtei echivalentul în lei al sumei de 4000 lire sterline la cursul de schimb de la data plăţii şi suma de 294.371.107 ROL, ambele pentru pretenţii, cât şi 11.967.657 ROL din cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamanţilor este întemeiată în parte şi anume pentru suma de 252.623.722 ROL, reprezentând valoarea lucrărilor de construcţie executate necorespunzător la acoperiş şi pentru spaletul din zidărie şi pentru această sumă instanţa a apreciat că pârâta datorează şi penalităţi de întârziere în sumă de 50.322.568 lei.
În ce priveşte cererea reconvenţională, a reţinut că aceasta este întemeiată în parte pentru suma de 4000 lire sterline, reprezentând diferenţa rămasă neachitată din preţul imobilului de 25.000 lire sterline şi pentru suma de 597.317.403 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor ce exced contractului, dar convenite verbal de către părţi şi anume valoarea zidurilor iniţiale de 7500 de lire, a zidurilor suplimentare şi a zidului de lemn, lucrări evaluate de expertiza în construcţii la valoarea de 579.614.920 ROL, din care reclamanţii au achitat suma de 120.504.000 lei, rămânând diferenţa neachitată de 459.110.920 RON, la care se adaugă contravaloarea scării de acces din faţa casei de 42.945.448 lei, suma de 7.000.000 lei reprezentând contravaloarea modificărilor aduse obiectelor sanitare şi suma de 42.560.329 lei reprezentând contravaloarea holului.
S-a mai reţinut prin hotărâre că, în suma de 597.317.403 ROL ce se cuvine pârâtei intră şi suma de ½ din valoarea de 91.401.413 lei, reprezentând gresie, faianţă, chit, adeziv şi manoperă la montarea pentru a doua oară a acestora, reţinându-se că în aceeaşi proporţie îi revine reclamantului culpa pentru montarea iniţială neconformă, în condiţiile în care pârâta avea obligaţia de informare, iar reclamantul cetăţean străin nu şi-a manifestat explicit cerinţele. Celelalte pretenţii ale pârâtei au fost apreciate ca fiind nefondate şi au fost respinse în consecinţă.
Prin Decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei mai sus menţionate, confirmând ca fiind legală şi temeinică hotărârea pronunţată de prima instanţă, prin respingerea ca nefondate a criticilor formulate în apel.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea penalităţilor solicitate în cuantum de 129.747.344 lei şi respingerea pretenţiilor intimatei-pârâte.
Recurenţii-reclamanţi au formulat cinci motive de recurs, reiterând identic cele cinci critici exprimate în apel şi susţinând în esenţă următoarele:
1 - penalităţile de întârziere ce li se cuveneau erau în cuantum de 129.747.344 lei, instanţa apreciind în mod greşit că a fost prelungit contractul încheiat între părţi;
2 - greşit s-a considerat că mai datorează intimatei suma de 4000 lire sterline, din valoarea imobilului, astfel cum a fost stabilit în contract;
3 - tot greşit au fost obligaţi la plata zidurilor de sprijin, pentru că această plată trebuia să fie inclusă în preţul iniţial al imobilului;
4 - valoarea holului a fost cuprinsă în preţul imobilului şi nu trebuia s-o suporte ei;
5 - în fine, greşit au fost obligaţi la plata sumei de 45.700.700 lei, reprezentând ½ din 91.401.403 lei contravaloarea gresiei, faianţei, chitului, adezivului şi manoperei la montarea a doua a acestora, instanţele neavând în vedere probele administrate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, referitor la fiecare motiv de recurs formulat, se constată următoarele:
1 - termenul de execuţie a lucrărilor de construcţie a fost prelungit şi, în aceste condiţii, penalităţile de întârziere sunt datorate şi corect au fost acordate, în conformitate cu prevederile art. 8 din contractul părţilor, în cuantum de 50.322.568 lei;
2 - din examinarea chitanţelor de plată depuse la dosar, rezultă că, având în vedere valoarea totală a imobilului, de 25.000 lire sterline, a rămas neachitată diferenţa de 4000 lire sterline şi în mod judicios ambele instanţe au apreciat întemeiată în parte cererea reconvenţională şi i-au obligat pe reclamanţi şi la plata acestei sume;
3 - privind contravaloarea zidurilor de sprijin, corect s-a reţinut că imobilul nu putea fi executat în siguranţă din cauza terenului în pantă, existând pericolul alunecării, situaţie de care nu se face vinovată pârâta şi obligarea reclamanţilor la plata contravalorii lor este justificată;
4 - în ce priveşte contravaloarea holului, se reţine că deşi a fost construit prin nerespectarea cotelor schiţei iniţiale, acesta profită reclamanţilor şi se impune ca aceştia să suporte contravaloarea lui;
5 - referitor la cel de-al cincilea motiv de recurs ce vizează greşita obligare a reclamanţilor la plata a ½ din 91.401.403 lei, reprezentând contravaloare gresie, faianţă, chit, adeziv şi manoperă la montarea din nou se constată că instanţele au stabilit corect că, pentru montarea iniţială neconformă cu cerinţele reclamanţilor, culpa revine în egală proporţie reclamanţilor şi pârâtei, reţinându-se judicios şi aspectul conform căruia remontarea faianţei s-a datorat solicitării reclamanţilor ca gresia să fie montată în linie continuă, iar faianţa să fie pusă de sus în jos.
Se reţine, prin urmare, că reclamanţii nuau formulat nici un motiv de recurs întemeiat, de natură să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Astfel fiind, recursul reclamanţilor se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii O.A. şi S.R., împotriva deciziei nr. 9 din 23 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2718/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2658/2006. Comercial → |
|---|
