ICCJ. Decizia nr. 2630/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2630/2006
Dosar nr. 17184/2/2005
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12 mai 2004, reclamanta SC C.I. SRL a chemat în judecată pârâta SC S.F. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.879.842.285 lei, echivalentul sumei de 220.157,74 Euro, cu titlul de plăţi restante prevăzute în situaţiile de lucrări comunicate prin scrisorile nr. 653/ PF/AC din 17 noiembrie 2003 şi 101/ PF/AC din 7 ianuarie 2004, confirmate prin semnare de pârâtă. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între cele două părţi a intervenit, la data de 19 februarie 2003, contractul nr. 009, prin care reclamanta, în calitate de constructor, s-a obligat să execute lucrări pentru realizarea structurii hotelului amplasat în Constanţa, Portul Tomis, conform unui proiect întocmit de o societate terţă, beneficiarul lucrării fiind societatea pârâtă.
Execuţia lucrării s-a realizat pe stadii, prezentate beneficiarului prin situaţii lunare acceptate de acesta prin semnătura reprezentantului său, ing. E.I., semnătură care atestă că lucrările erau corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Ca efect al acceptării situaţiilor de lucrări, se efectuau plăţile, iar atunci când beneficiarul avea de făcut obiecţiuni, plata se făcea doar pentru lucrările care fuseseră acceptate fără obiecţiuni sau în urma remedierii defecţiunilor semnalate.
Reclamanta a continuat lucrările, deşi pârâta nu şi-a respectat obligaţia de plată; achitarea sumei indicate în acţiune este prioritară, conform clauzelor contractuale, neputând fi condiţionată de efectuarea unor lucrări de remediere.
Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a comercială, prin sentinţa nr. 1179 din 14 martie 2005, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 8.008.458.201 lei rest neachitat din preţul lucrărilor de construcţii montaj executate, cu 116.188.282 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că refuzul pârâtei beneficiare pentru plată este neîntemeiat, faţă de prevederile contractuale, potrivit cărora lucrările se efectuau pe stadii determinate, erau verificate şi acceptate de beneficiar cantitativ şi calitativ, urmând să fie efectuată plata acestora. Ca urmare, nu-şi avea temei refuzul plăţii pe motiv că nu s-a efectuat procesul verbal de recepţie finală, plata lucrărilor făcându-se pe măsura executării acestora.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2006.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că părţile în litigiu au încheiat contractul nr. 9 din 19 februarie 2003, privind executarea lucrărilor de construcţii montaj pentru obiectivul hotel în portul Tomis – Constanţa, cu termen de predare la 31 octombrie 2003. Reclamanta, în calitate de constructor a efectuat lucrările conform proiectului, a întocmit pe stadii de execuţie situaţii lunare de lucrări, care au fost verificate şi acceptate de pârâta beneficiară.
Refuzul pârâtei de a plăti parte din situaţiile de lucrări pe motiv că nu s-a efectuat recepţia finală, a fost reţinut ca neîntemeiat, momentul recepţiei producând efecte privind termenul de garanţie al lucrărilor şi garanţia de 5 % pentru buna execuţie. În ce priveşte plata lucrărilor, aceasta era obligatorie pe măsura executării şi acceptării acestora de către beneficiară.
Împotriva acestei ultime hotărâri pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- a fost interpretat greşit art. VI din contract, întrucât plăţile succesive prevăzute se raportează la perioade de timp – lunare şi nicidecum la stadii de lucrări sau lucrări separate.
Situaţiile lunare de lucrări au fost greşit interpretate şi calificate drept acte de recepţie calitativă. Ele sunt simple documente de consemnare a cantităţilor de materiale puse în operă, care ulterior stau la baza întocmirii facturilor lunare.
- este eronată şi fără temei referirea instanţei de apel la procesul verbal de recepţie din 9 octombrie 2002, întrucât acest act este încheiat cu altă societate de construcţii şi este anterior raporturilor contractuale dintre părţi.
- reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile sale integral, fapt ce a determinat nerecepţionarea lucrării astfel că refuzul de plată pentru parte din lucrări este justificat.
- reclamanta nu este îndreptăţită la plata ultimelor lucrări, cât timp recepţia finală a obiectivului nu a fost efectuată, iar procesele verbale de recepţie de la terminarea lucrărilor (nr. 1 din 31 martie 2004 şi nr. 2 din 16 august 2004, consemnează deficienţe ale lucrărilor la hidroizolaţie. De altfel, reclamanta a recunoscut aceste deficienţe, conform adresei nr. 867 din 28 mai 2004 şi se declară de acord cu efectuarea remedierilor. Întrucât remedierile privind calitatea lucrărilor nu a fost efectuată, refuzul plăţii este întemeiat.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Privitor la modalităţile de plată a lucrărilor executate în temeiul contractului nr. 009 din 19 februarie 2003, prin art. VI s-a prevăzut că plăţile se vor efectua prin dispoziţie de plată. În ce priveşte facturarea lucrărilor: prima facturare va fi în valoare de 150.000 Euro + TVA, iar facturile următoare se vor redacta lunar, în prima săptămână a lunii, „pe baza situaţiilor de lucrări lunare, concordante între părţi".
Aceste prevederi contractuale sunt conforme specificului lucrărilor în construcţii, respectiv urmărirea, controlarea şi certificarea pe etape, de către beneficiar, prin dirigintele de şantier, a executării în bune condiţiuni a lucrărilor. Actele încheiate de acesta cu reprezentanţii constructorului angajează pe beneficiar în ce priveşte plata lucrărilor.
Este criticabilă interpretarea dată de recurentă art. VI din contract, ca simple documente ce consemnează cantităţile de materiale puse în operă, astfel că nu datorează plata lucrărilor, cât timp nu au fost recepţionate.
Redactarea art. VI este clară, neechivocă în sensul facturării lucrărilor din situaţiile acceptate de beneficiar.
Plata lucrărilor nu poate fi condiţionată de recepţia lucrărilor, act final, de atributul Comisiei de recepţie.
Lucrările efectuate pe faze de execuţie, atât timp cât au fost verificate şi acceptate de beneficiar, prin semnarea situaţiilor de lucrări lunare, creează obligaţia de plată a acestora.
Invocarea excepţiei de neexecutare de către pârâta recurentă este netemeinică şi de respins. Susţinerile privind deficienţele calitative, neremedierea acestora, nu pot fi primite.
Aceasta întrucât, obiectul prezentei acţiuni priveşte plata lucrărilor din situaţiile de lucrări acceptate de pârâtă, cu nr. 653 din 17 noiembrie 2003 şi din 3 ianuarie 2004, or, referitor la aceste lucrări, nu au fost formulate obiecţiuni, fiind verificate şi acceptate de reprezentantul beneficiarului. Desigur că, dacă la recepţia finală a lucrărilor, comisia de recepţie va constata deficienţe calitative sau lucrări neexecutate, beneficiara are acţiune împotriva constructorului.
Nu poate fi primită nici referirea recurentei la procesul verbal de recepţie din 9 octombrie 2002. Instanţa de apel a invocat acest act în argumentarea menţinerii soluţiei de obligare a beneficiarului la plata lucrărilor, reţinând că lucrările de hidroizolaţie au corespuns calitativ, astfel că motivele pentru refuzul plăţii nu-şi aveau temei.
Faţă de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează ca recurenta pârâtă să fie obligată la plata sumei de 10.000 Ron, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.F. SRL Constanţa împotriva deciziei comerciale nr. 40 din 27 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 10.000 Ron cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC C.I. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2006.
| ICCJ. Decizia nr. 2529/2006. Comercial → |
|---|
