ICCJ. Decizia nr. 2651/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2651/2006
Dosar nr. 6771/1/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E.B. SA prin sucursala E. Constanţa a chemat în judecată pe pârâta R.A.D.E.T. Constanţa şi a solicitat instanţei să constate, prin hotărâre judecătorească, existenţa dreptului său de creanţă, în cuantum de 842.860.363.695 lei, la data de 31 ianuarie 2004, faţă de pârâtă.
Cererea reclamantei a fost motivată prin invocarea raporturilor contractuale stabilite între părţi, raporturi în executarea cărora reclamanta a furnizat pârâtei energie termică, cu obligaţia cumulativă de a plăti preţul convenit şi întemeiată în drept pe prevederile art. 111 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3118 din 18 octombrie 2005, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea reclamantei şi a constatat existenţa, la data de 31 ianuarie 2004, a unui drept de creanţă al reclamantei faţă de pârâtă de 842.860.363.695 lei (ROL).
Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta, care a reiterat şi excepţia de inadmisibilitate a cererii reclamantei, excepţie ridicată şi în faţa instanţei de fond, dar respinsă de către aceasta.
Curtea de Apel Constanţa, investită cu judecarea apelului, a analizat cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată de pârâtă pe care a găsit-o întemeiată şi, drept urmare, prin Decizia nr. 61 din 13 martie 2006, a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen reclamanta, solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei instanţei de apel în sensul respingerii apelului pârâtei.
Recurenta şi-a întemeiat în drept recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului se susţine că hotărârea atacată cu recurs este nefondată şi, în esenţă, că sunt întrunite cumulativ toate elementele pentru exercitarea unei acţiuni în constatare respectiv reclamanta nu poate cere realizare dreptului deoarece între părţi există o neînţelegere privind încasarea sau neîncasarea sumei de 24.764.397.329 lei, reclamanta are interes în promovarea unei acţiuni în constatare întrucât o acţiune în realizare ar impune plata unei taxe de timbru „imensă" pe care nu ştiu dacă o vor recupera vreodată şi ea cerea stabilirea existenţei unui drept de creanţă la un moment dat şi nu constatarea unei stări de fapt.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivului invocat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Recurenta, deşi şi-a întemeiat recursul pe punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., nu a arătat care este actul juridic dedus judecăţii care a fost interpretat greşit, şi în ce sens, şi nici cum instanţa a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Or instanţa de apel a examinat acţiunea reclamantei ca o acţiune în constatare, exact aşa cum a calificat-o şi reclamanta în acţiune (indicând şi art. 111 C. proc. civ.) şi cum susţine în recursul său.
Motivul invocat de reclamantă ar putea fi încadrat, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 111 C. proc. civ.
Motivul invocat în recurs este neîntemeiat întrucât instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii, respectiv a art. 111 C. proc. civ., şi deci soluţia atacată este legală. Astfel, instanţa de apel a reţinut corect caracterul subsidiar al acţiunii în constatare şi că reclamanta are la dispoziţie acţiunea în realizare pentru constrângerea debitoarei la plata sumelor datorate, eventualele neînţelegeri dintre părţi cu privire la cuantumul acestor sume putând fi clarificate tot în cadrul unei acţiuni în realizare.
De asemenea, interesul invocat de reclamantă în promovarea unei acţiuni în constatare, respectiv neplata taxei judiciare de timbru într-o acţiune în realizare, nu este unul juridic şi legitim care să poată legitima acţiunea reclamantei.
Faţă de cele de mai sus instanţa de apel în mod corect a stabilit că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ. şi, drept urmare, a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.B. SA, sucursala E. Constanţa împotriva deciziei nr. 61/ COM din 13 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2658/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2580/2006. Comercial → |
|---|
