ICCJ. Decizia nr. 2635/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2635/2006
Dosar nr. 1652/1/2006
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 mai 2004, Judecătoria sector 3 Bucureşti, a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de creditoarea SC T. SA Bucureşti împotriva debitoarei SC O.A. SA Braşov, pentru înfiinţarea popririi asupra sumei de 450.000 dolari S.U.A. în mâinile terţului poprit B.C.R. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială 128 din 11 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul debitoarei, considerând competentă instanţa ce a soluţionat fondul dar şi îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru încuviinţarea executării silite.
Prin Decizia 133 din 18 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoare, reţinând că instanţa de apel a soluţionat în compunerea legală a completului, nu a încălcat dispoziţiile privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti. În privinţa excepţiei prescripţiei extinctive a dreptului de a cere executarea silită, instanţa de recurs a stabilit, că aceasta este o excepţie de fond ce nu se poate invoca într-o procedură necontencioasă, întocmai precum şi anularea între timp a titlului executoriu sau exercitarea cu rea credinţă a drepturilor procesuale.
Decizia astfel pronunţată a fost atacată de către debitoare cu contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea susţine că hotărârea instanţei de recurs a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privind competenţa.
Încheierea de încuviinţare a executării silite a fost dată de judecătorie iar calea de atac a fost exercitată direct la curtea de apel încălcându-se norma de competenţă materială.
Instanţa de recurs respingând ca nefondat recursul, nu a rezolvat excepţia legată de competenţă.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.
Cale extraordinară de atac de retractare, contestaţia în anulare este condiţionată de existenţa unei hotărâri irevocabile care poate fi atacată pentru neîndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina sau încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea recursului.
Recursul declarat era întemeiat pe încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială, motive identice contestaţiei în anulare de faţă.
Prin Decizia atacată (nr. 133 din 18 ianuarie 2006), instanţa a analizat toate motivele de recurs, stabilind legalitatea deciziei curţii de apel atât în privinţa compunerii completului de judecată cât şi a competenţei materiale.
Astfel, nu poate fi întemeiată contestaţia în anulare nici în privinţa analizei competenţei materiale dar nici în omisiunea analizării unui motiv de recurs câtă vreme motivul de ordine publică a reprezentat unul din motivele de recurs pe care instanţa le-a analizat.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 317 şi 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare declarată împotriva deciziei 133 din 18 ianuarie 2006 a acestei instanţe.
În consideraţia dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga partea căzută în pretenţii, contestatoarea, la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimata SC T. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC O.A. SA Braşov împotriva deciziei nr. 133/2006 din 18 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă pe contestator la plata sumei de 1190 RON cheltuieli de judecată către intimata SC T. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2319/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1774/2006. Comercial → |
|---|
