ICCJ. Decizia nr. 2802/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2802/2006
Dosar nou nr. 7712/1/2005
(dosar vechi nr. 1830/2005)
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 615 din 28 septembrie 2004 pronunţată în dosar nr. 1868/2004 al Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta N.M. împotriva pârâţilor SC M. SRL Slatina, S.G. şi S.A., D.T. şi D.I. pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare pentru suprafaţa de 23 mp. din spaţiul comercial situat administrativ în Slatina.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că solicitarea reclamantei N.M. de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat sub nr. 2832 din 29 octombrie 2002 între SC M. SRL şi pârâţii S.G. şi A. şi respectiv a contractului nr. 1799 din 29 august 2003 prin care spaţiul în litigiu a fost revândut pârâţilor D.I. şi T., pentru încălcarea dispoziţiilor art. 948 alin. (4) C. civ., este nefondată. Contractele de vânzare cumpărare, contrar susţinerilor reclamantei, nu au o cauză ilicită, din analiza succesiunii litigiilor derulate între părţi din anul 1995, rezultând faptul că pârâta SC M. SRL este proprietara spaţiului din litigiu conform sentinţei nr. 516/2001 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1033 din 2 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova, adică anterior sentinţei nr. 1902 din 4 decembrie 2002 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 431 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, hotărâre prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantei pentru acelaşi spaţiu.
Prin urmare, în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul avea calitatea de proprietar al bunului şi putea dispune de acesta conform prerogativelor conferite de dreptul de proprietate.
Apelul declarat de reclamanta N.M. a fost respins prin Decizia nr. 66 din 7 martie 2005, pronunţată în dosar nr. 1380/2004 al Curţii de Apel Craiova.
Instanţa de control judiciar a apreciat că soluţia tribunalului, de respingere a acţiunii este corectă ca mod de soluţionare a litigiului, însă cu motivarea că sancţiunea aplicabilă vânzării lucrului altuia este nulitatea relativă, care poate fi irevocată doar de părţile contractante nu şi de terţ, chiar dacă acesta este adevăratul proprietar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2005 la Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că instanţa de fond nu a analizat acţiunea prin prisma motivelor de nulitate invocate schimbând astfel natura sau înţelesul actului dedus judecăţii, în condiţiile în care s-a examinat existenţa obiectului contractului şi nu valabilitatea cauzei.
De asemenea, hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât lipsa cauzei contractului de vânzare cumpărare este sancţionată cu nulitatea absolută, nu relativă, cum a reţinut curtea de apel, situaţie în care se impunea respingerea acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
O altă critică vizează încălcarea art. 304 pct. 10 C. proc. civ., constând în faptul că instanţele nu s-au pronunţat asupra probelor testimoniale şi hotărârii A.G.A. nr. 1/1994 a SC M. SRL.
Prin ultimul motiv recurenta critică hotărârile ca fiind pronunţate pe baza unor motive străine de obiectul pricinii, în condiţiile în care valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare este analizată din punctul de vedere al existenţei obiectului şi nu al cauzei conform art. 948 alin. (4) C. civ., temei de drept invocat în cererea de chemare în judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, probelor administrate art. 948 alin. (4) C. civ., raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare.
Astfel, în mod corect, prima instanţă analizând succesiunea litigiilor derulate între părţi începând din anul 1995 precum şi hotărârile judecătoreşti irevocabile prin care atât reclamantei cât şi pârâtei SC M. SRL Slatina li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra spaţiului în litigiu, a constatat că la data de 29 octombrie 2002, pârâta avea calitatea de proprietar consfiinţită prin sentinţa nr. 516/2001 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1033 din 2 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Prin urmare contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2832 din 29 octombrie 2002 este valabil, nu are o cauză ilicită şi nu sunt incidente dispoziţiile art. 948 alin. (4) C. civ.
În acest context, chiar dacă şi reclamanta N.M. deţine sentinţa nr. 1902 din 4 decembrie 2002 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 431 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova prin care de asemenea s-a stabilit că are un drept de proprietate asupra aceluiaşi bun, nu prezintă relevanţă întrucât aceste hotărâri sunt ulterioare încheierii primului contract de vânzare cumpărare.
Prin urmare, la data de 29 octombrie 2002, pârâta vânzătoare SC M. SRL având calitatea de proprietar putea exercita toate prerogativele conferite de dreptul de proprietate, inclusiv încheierea unui contract de vânzare cumpărare, nefiind aşadar întrunite condiţiile cerute de art. 948 alin. (4) şi art. 968 C. civ.
Pe cale de consecinţă, bunul fiind dobândit în baza unui contract valabil încheiat putea fi ulterior înstrăinat, motiv pentru care, justificat tribunalul a reţinut şi netemeinicia cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului ulterior încheiat între pârâţii S.G. şi A. şi D.I. şi T., autentificat sub nr. 1799 din 29 august 2003.
Din această perspectivă, criticile formulate de recurentă prin motivele încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., sunt nefondate, acţiunea fiind analizată prin prisma temeiurilor de fapt şi de drept invocate de reclamantă.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel, a păstrat hotărârea tribunalului de respingere a acţiunii, însă prin înlocuirea motivării. Deşi instanţa de control judiciar a apreciat că reclamanta având calitatea de terţ faţă de contractele de vânzare cumpărare, are deschisă doar calea unei acţiuni în revendicare, nu prezintă relevanţă juridică, cât timp nu a determinat şi modificarea soluţiei pronunţate.
Pe de altă parte, obiectul acţiunii constă în constatarea nulităţii absolute caracterizată printre altele şi prin faptul că poate fi invocată de oricine, adică inclusiv de reclamanta care invocă un drept propriu.
De asemenea, ultimul motiv de recurs este nefondat, instanţele argumentând soluţiile pronunţate ca urmare a analizării corecte a situaţiei de fapt şi drept, a probelor şi a hotărârilor judecătoreşti irevocabile raportate la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare a căror nulitate absolută s-a cerut a se constata, au pronunţat hotărâri legale ce urmează a fi menţinute, ca atare, ca efect al respingerii recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei nr. 66 din 7 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3054/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2718/2006. Comercial → |
|---|
