ICCJ. Decizia nr. 319/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.319/2006
Dosar nr. 3244/2005
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 115/ COM din 18 ianuarie 2005, Tribunalul Constanţa, secţia comercială a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii principale invocată de pârâtă şi pe fond a admis acţiunea formulată de reclamanta SC N.Y.T. SRL cu sediul social în Constanţa, în contradictoriu cu pârâta SC B.T.T.P.C. SA, judeţul Constanţa. S-a constatat majorarea capitalului social cu un număr de 32.529 noi acţiuni. S-a mai constatat calitatea reclamantei de acţionar al pârâtei cu un număr de 32.529 acţiuni cu o valoare de 25.000 lei /acţiune, reprezentând 70,095 % din capitalul social. S-a mai constatat că ceilalţi acţionari sunt SC B.T.T. SA cu un număr de 10.859 acţiuni reprezentând 23,399 % din capitalul social şi acţionari persoane fizice cu un număr de 3.019 acţiuni reprezentând 6,506 % din capitalul social. De asemenea a fost respinsă cererea reconvenţională.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantei răspunde exigenţelor art. 111 C. proc. civ., considerente pentru care excepţia inadmisibilităţii va fi respinsă ca nefondată. Reclamanta a susţinut că operaţiunea în sine a majorării capitalului social a fost hotărâtă în adunări generale ordinare şi extraordinare succesive ale acţionarilor pârâtei, însă, lipseşte doar finalizarea tehnică a acestei operaţiuni care urmează să se realizeze prin hotărâre judecătorească.
Referitor la fondul cauzei, cererea reconvenţională a fost găsită neîntemeiată prin aceea că primul motiv de nulitate, care viza lipsa unui mandat dat de A.G.A. sau consiliul de administraţie în data de 6 noiembrie 1998 pentru încheierea contractului nu este justificată, deoarece confirmarea contractului de asociere în participaţiune de către organul decizional al pârâtei, înlătură orice viciu de încheiere nevalabilă a contractului. De asemenea expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit, pe baza actelor şi lămuririlor prezentate de părţi că investiţiile au fost realizate din veniturile proprii ale reclamantei, ceea ce lipseşte de temeinicie cererea de reziliere. A mai fost respinsă ca neîntemeiată şi cererea în constatarea nulităţii contractului de asociere în participaţiune, motivat de faptul că prevederile OUG nr. 88/1997 cu modificările şi completările sale nu sunt incidente în cauză.
Acţiunea reclamantei a fost considerată ca întemeiată, având în vedere că aportul reclamantei a constat în investirea din fonduri proprii a sumei de 1.000.000.000 lei, în anii 1999-2000, conform ofertei de investiţii. În şedinţa A.G.A. a pârâtei din 28 septembrie 2000, s-a aprobat şi investiţia efectuată de SC N.Y.T. SRL la activul C., în valoare de 55.049,25 dolari S.U.A.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 216/ COM din 14 iulie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC B.T.T.P.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 115/ COM din 18 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a apreciat că în condiţiile în care părţile au convenit ca valoarea investiţiilor efectuate să se transforme în acţiuni prin majorare în mod corespunzător a capitalului social al pârâtei reclamante, iar conţinutul convenţiei a fost validat de organul decizional al pârâtei, nu poate fi vorba de o inadmisibilitate a acţiunii.
Aşa cum a fost formulată acţiunea principală, ea nu tinde la constatarea unei situaţii de fapt, are la bază contractul părţilor şi reclamanta nu are la îndemână altă cale de realizare a dreptului său. În ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor legale speciale în materie, ce reglementează procedura şi modurile de privatizare, s-a reţinut că nici această critică nu a putut fi primită, întrucât nu s-a dovedit încălcarea acestei proceduri prin încheierea contractului de asociere în participaţiune, în modalitatea în care părţile au convenit cu privire la drepturile şi obligaţiile lor în legătură cu investiţiile efectuate de reclamantă.
Împotriva deciziei civile nr. 216/ COM din 14 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC B.T.T.P.C. SA, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că instanţa de apel a soluţionat greşit cele trei motive de apel ale pârâtei-reclamante, toate vizând încălcări ale unor norme imperative ce atrag nulitatea absolută a contractului şi a operaţiunii de conversie a creanţei în acţiuni, la o societate cu capital majoritar de stat, supusă procedurii de privatizare. De asemenea greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deoarece în realitate se urmăreşte constatarea unei situaţii de fapt, existenţa şi întinderea creanţei din investiţii, transformarea ei în acţiuni, în realitate fiind o acţiune în realizare, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Intimata reclamantă SC N.Y.T. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, le găseşte întemeiate, urmând a admite recursul declarat de pârâta SC B.T.T.P.C. SA, în limitele şi pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta SC N.Y.T. SRL cu sediul social în Constanţa, prin cererea de chemare în judecată a solicitat majorarea capitalului social al SC B.T.T.P.C. SA prin emiterea unui număr de noi acţiuni ale societăţii, corespunzător sumei de 989.944.175 lei reprezentând contravaloarea aportului în natură adus de reclamantă, constatarea calităţii reclamantei de acţionar la societatea pârâtă şi anularea acţiunilor emise anterior de pârâtă şi neplătite la data introducerii prezentei acţiuni.
Greşit au procedat instanţele judecătoreşti anterioare când au admis acţiunea reclamantei, constatând majorarea capitalului social şi calitatea reclamantei de acţionar la societatea pârâtă, reţinând că acţiunea principală nu tinde la constatarea unei situaţii de fapt, neexistând o altă cale de realizare a dreptului dedus judecăţii.
În mod constant pârâta SC B.T.T.P.C. SA, în toate fazele procesuale, a invocat, amplu documentat, excepţia inadmisibilităţii acţiunii principale.
Acţiunii promovate de reclamantă nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât de esenţa instituţiei juridice reglementată de cadrul legal expus anterior, este aspectul că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acţiunea reclamantei, ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum şi a finalităţii ce-i revin, excede dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Într-o clasificare a doctrinei, relativ completă şi larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar şi de natura soluţiei instanţei, se distinge între acţiuni în realizarea dreptului, acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului şi acţiuni în constituire sau de transformare. Apare neîndoios că acţiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenţei dreptului reclamantei (acţiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenţei dreptului pârâtului (acţiunea în constatare negativă). Este necesar pentru exercitarea acţiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condiţiilor ca partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt.
În speţă nu sunt îndeplinite condiţiile expuse şi acţiunea principală nu are un caracter subsidiar în raport cu toate posibilităţile procedurale pe care reclamanta le are pentru a-şi realiza dreptul său.
Acţiunea în realizare primează totdeauna faţă de o eventuală acţiune în constatare, astfel că restabilirea, valorificarea dreptului ori a interesului juridic al reclamantei, poate fi realizată direct într-un alt cadru procesual.
Apar nejustificate criticile referitoare la respingerea cererii reconvenţionale, fiind stabilite, sub acest aspect, în mod corect adevăratele raporturi juridice dintre părţi.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC B.T.T.P.C. SA, împotriva deciziei civile nr. 216/ COM din 14 iulie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, iar în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., va modifica Decizia atacată în sensul că va admite apelul declarat împotriva sentinţei nr. 115 din 18 ianuarie 2005 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, pe care o va schimba în parte, respingând acţiunea ca inadmisibilă. Urmează a fi menţinute dispoziţiile privind cererea reconvenţională.
Urmează a respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitată de recurentă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC B.T.T.P.C. SA Costineşti, împotriva deciziei nr. 216 din 14 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosar nr. 185/2005.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat împotriva sentinţei nr. 115 din 18 ianuarie 2005 a Tribunalului Constanţa, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acţiunea ca inadmisibilă. Menţine dispoziţiile privind cererea reconvenţională.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 316/2006. Comercial → |
|---|
