ICCJ. Decizia nr. 3144/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3144/2006
Dosar nou nr. 16791/1/2005
(dosar vechi nr. 4128/2005)
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 noiembrie 2003 reclamanta SC D.P. SRL a chemat în judecată C.G.M.B. şi MUNICIPIUL BUCUREŞTI solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea declaraţiei reclamantei privind renunţarea la folosinţa spaţiului comercial din str. Brezoianu, Bucureşti şi constatarea dreptului de locaţiune al acesteia asupra spaţiului menţionat.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 11679 din 14 octombrie 2004, a admis excepţia lipsei de interes al primului capăt de cerere şi a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei şi a admis cererea intervenientei în interesul pârâtului MUNICIPIULUI Bucureşti formulată de C.S. al A.S.B.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 14 octombrie 2004, s-a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes a primului capăt de cerere, întrucât contractul de locaţiune fără termen poate fi denunţat unilateral şi nu există temei pentru obligarea proprietarului la închirierea unei atare contract.
În baza aceloraşi considerente apare nefondat şi capătul de cerere privind constatarea unui drept de locaţiune al reclamantei asupra spaţiului în litigiu.
Apelul declarat de reclamanta D.P. SRL împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 644 din 10 octombrie 2005 reţinând în considerente că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen, legal timbrat şi motivat, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă, prin reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) referindu-se la neacordarea dreptului de retenţie, precum şi la faptul că a apreciat ca fiind legală revenirea nemotivată a instanţei de fond asupra probei testimoniale.
De asemenea, recurenta mai susţine că instanţa de apel, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) şi totodată, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) solicitând anularea cererii de intervenţie în temeiul art. 108 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a prevederilor legale incidente cauzei rezultă că, în mod corect, ambele instanţe au apreciat actul juridic dedus judecăţii pronunţând hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.
Analizând grupat motivele de recurs se constată că, criticile sunt neîntemeiate, atât pe excepţia nulităţii cererii de intervenţie cât şi pe fondul cauzei instanţa de apel reţinând în mod just că textele invocate de apelanta-reclamantă nu pot atrage nulitatea acestei cereri, iar pe fond proba testimonială era nerelevantă în situaţia renunţării la contractul de locaţiune de către locatar, într-o cauză comercială, prin acte şi cereri semnate şi ştampilate de reprezentantul reclamantei-recurente.
Nici critica referitoare la respingerea cererii pentru dreptul de retenţie nu este întemeiată, ambele instanţe, în mod corect, au respins-o, reţinând că în contract se prevede faptul că societatea are obligaţia de a investi. De altfel reclamanta nici nu a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii investiţiilor.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC D.P. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 644 din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3162/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3139/2006. Comercial → |
|---|
