ICCJ. Decizia nr. 2093/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2093/2006
Dosar nr. 2124/1/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 905 din 25 februarie 2005 Judecătoria Turnu Severin a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.N. în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, reţinându-se natura comercială a litigiului.
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâtelor F.D.E.E.E.O. SA Craiova, SC F.D.E.E.E.O. SA – S.D.F.E.E. Drobeta Turnu Serevin.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că reclamantul nu a respectat clauzele contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta şi că măsura de montare B.M.P. (bloc de măsură şi protecţie) este legală, deoarece reclamantul a intervenit în instalaţia de alimentare inversând faza cu nulul, fără acordul furnizorului.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul C.N. a declarat apel care prin Decizia nr. 337 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova a fost respins ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că apelantul reclamant nu a respectat obligaţiile contractuale cuprinse în contractul de furnizare a energiei electrice din 8 iulie 2002 (art. 7 lit. g)), recunoscând faptul că a permis altor persoane să intervină la firida de palier şi că apelantul a inversat faza cu nulul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.N. întemeindu-se în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului a susţinut, în esenţă că se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanţa de apel nu s-a pronunţat pe fondul motivelor de apel, că probele administrate în cauză au stabilit fără drept de tăgadă faptul că intimata a fost într-o gravă eroare atunci când a întocmit procesul verbal din 27 septembrie 2004, că mărturisirea nu mai este regina probelor şi că deşi instanţele au dat eficienţă notei de constatare întocmită de angajaţii unităţii, nu au dat eficienţă şi menţiunilor favorabile din această notă, că în cele 4 luni de la montarea contorului a achitat contravaloarea energiei electrice consumate, care a fost facturată în mod corect şi că la aprecierea probelor trebuia să fie avut în vedere şi faptul că i s-a anulat măsura dispusă de a plăti contravaloarea energiei electrice calculată în sistem pauşal pentru perioada 16 aprilie - 17 septembrie 2004.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi se va respinge.
Din considerentele şi dispozitivul hotărârii recurate rezultă că instanţa de apel s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel invocate de apelantul - reclamant ce vizează fondul cauzei, încât nu se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză. Instanţa de apel interpretând clauzele contractului de furnizare a energiei electrice din 8 iulie 2002 încheiat de părţi a reţinut corect că apelantul reclamant nu a respectat obligaţiile contractuale asumate, permiţând altor persoane să intervină la instalaţia de alimentare, încât măsura dispusă de pârâtă prin procesul verbal este legală.
Restul criticilor dezvoltate prin cererea de recurs nu fac posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aceste critici vizează netemeinicia deciziei recurată, referindu-se la greşita apreciere a stării de fapt şi a probelor administrate.
Ori, în condiţiile abrogării art. 304 pct. 11 C. proc. civ. nu mai există temei legal pentru cenzurarea în recurs a aspectelor menţionate, situaţie în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva deciziei nr. 337 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2580/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2135/2006. Comercial → |
|---|
