ICCJ. Decizia nr. 3919/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3919/2006
Dosar nr. 31696/2/2005
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 34 din 6 martie 2006 pronunţată în dosar nr. 31696/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii R.I. şi R.T. împotriva pârâtei A.V.A.S. pentru constatarea nulităţii contractului de garanţie imobiliară de gradul II.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, contractul de garanţie imobiliară de gradul II autentificat sub nr. 749 din 14 aprilie 1997 având ca obiect ipotecarea apartamentului situat în Eforie Nord, str. Bucovinei judeţ Constanţa, proprietatea reclamanţilor, pentru garantarea restituirii împrumuturilor acordate debitorilor SC B. SRL şi SC N.I. SRL prin contractele de credit nr. 77 din 24 aprilie 1996 şi 44 din 17 aprilie 1997 nu este lovit de nulitate absolută, deşi s-a încheiat anterior contractelor de credit. Încheierea contractelor în această succesiune nu contravine dispoziţiilor art. 1776 C. civ., care consacră principiul specializării ipotecii, fiind posibilă instituirea ipotecii şi pentru obligaţiile viitoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în interpretarea greşită a art. 1776 C. civ.
În mod concret, recurenţii invocă faptul că, contrar concluziilor primei instanţe, încheierea contractului de garanţie imobiliară anterior celui de credit încalcă dispoziţiile imperative ale art. 1776 C. civ., în condiţiile în care ipoteca s-a constituit înainte de existenţa împrumutului a cărui restituire o garanta. Nesocotirea acestor prevederi legale are drept consecinţă nulitatea contractului de garanţie.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, probelor administrate dispoziţiilor art. 1776 C. civ., raportat la art. 304 pct. 9 şi 312 al.1 C. proc. civ., curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare.
Astfel, interpretând corect dispoziţiile art. 1774 şi 1776 C. civ., care consacră principiul specializării ipotecii şi reţinând că prin contractul a cărui nulitate absolută s-a cerut a se constata, a fost precizat imobilul afectat de garanţie şi valoarea creanţei garantate, în mod corect instanţa a înlăturat ca fiind lipsit de relevanţă faptul că, contractul de credit a fost încheiat ulterior celui de garanţie imobiliară. În această ipoteză, singura consecinţă fiind aceea că ipoteca este afectată de o condiţie, şi anume naşterea obligaţiei pentru care s-a garantat şi nu sancţionarea contractului de garanţie imobiliară cu nulitatea absolută.
În concluzie, hotărârea instanţei de fond fiind legală, va fi menţinută, ca efect al respingerii recursului declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii R.I. şi R.T. împotriva sentinţei nr. 34 din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3925/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3873/2006. Comercial. Strămutare. Strămutare → |
|---|
