ICCJ. Decizia nr. 3746/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3746/2006
Dosar nr. 20913/2/2005
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 4942/2004, reclamanta SC A.B. SA a solicitat în contradictoriu cu A.V.A.B. şi SC D.I. SRL Bucureşti să constate cesiunea datoriei societăţii reclamante faţă de B. SA, sucursala Arad de plata datoriei DE 299.970,18 dolari S.U.A. plus dobânzi către cesionarele SC D.I.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 7 din 16 ianuarie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei SC A.B. SA în contradictoriu cu pârâtele SC D.I. SRL Bucureşti şi A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că cesiunea de datorie nu este reglementată ca instituţie juridică, care să conducă la transmiterea obligaţiilor. Dreptul civil cunoaşte ca moduri de transmitere a obligaţiilor cesiunea de creanţă şi subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei.
Protocolul încheiat la 3 august 1998 între SC D.I. SRL Bucureşti şi SC A.B. SA faţă de dispoziţiile imperative ale Codului civil Cartea a III-a titlul VIII nu poate avea ca efect o cesiune de datorie.
Prin recursul declarat în temeiul art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea este lipsită de temei legal, Conform protocolului încheiat la 3 august 1998, SC D.I. SRL, preia în posesie Ferma zootehnică S. se obligă să achite la B. creditul în tranşe valorice aşa cum sunt stipulate şi desfăşurate în graficul de rambursare, iar B. SA consfinţeşte prin acest protocol acordul său cu privire la preluarea obligaţiilor de plată către SC D.I. SRL.
Conform protocolului, singura obligaţie ce incumbă SC A.B. este aceea de a se prezenta la notarul public în vederea semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare. SC D.I. SRL a achitat conform graficului în anii 1998 şi 1999 suma de 128.663 dolari S.U.A. la B. precum şi la A.V.A.B. De la data cumpărării, imobilul a fost folosit şi exploatat în exclusivitate de către SC D.I. SRL care a beneficiat atât de terenul arabil cât şi de construcţiile zootehnice şi administrative.
Conform art. 2 protocol B. SA consfinţeşte prin acest protocol preluarea obligaţiei de plată a creditului de 299.970,15 dolari S.U.A. plus dobânzile bancare către SC D.I.B. SRL.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sentinţei recurate, în cauză nefiind întrunite nici una din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită, critica având caracter general.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a fost dezvoltat.
În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, în vederea valorificării creanţelor preluate de A.V.A.S., la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei şi în alte valute decât dolari S.U.A., la data preluării, se consolidează în dolari S.U.A., în baza raportului leu/dolari S.U.A. la acea dată.
Pe cale de consecinţă, creanţa preluată de A.V.A.S. faţă de debitor de la B. SA, consolidată în dolari S.U.A., reprezenta 296.134,84 dolari S.U.A. la cursul de la data preluării.
Creanţele ce fac obiectul OUG nr. 51/1998 sunt încadrate în categoria „creanţelor preluate de la datoria publică internă a statului" (art. 22), iar valorificarea acestora trebuie realizată astfel încât „nivelul de acoperire a datoriei publice să fie cât mai apropiat de cel real" şi actualizată la zi pentru a se evita deteriorarea drepturilor creditorului şi pentru a se asigura recuperarea reală a efortului financiar de emitere a titlurilor de stat" (art. 40).
Aceste debite sunt creanţe privilegiate ale statului, sumele rezultate din valorificarea lor fiind destinate stingerii prin plată a datoriei publice (art. 38 din OUG nr. 51/1998 republicată) şi sunt virate la trezoreria statului (art. 24 din OUG nr. 51/1998 republicată).
Protocolul încheiat la data de 3 august 1998, între SC A.B. SA, SC D.I. SRL şi B. SA a avut ca obiect valorificarea activului G.Z.S. (ipotecat în favoarea băncii) şi de a crea o obligaţie de plată solidară, asigurându-se astfel creditorul în privinţa recuperării datoriei.
De altfel, cesiunea de datorie constă în transmiterea obligaţiei ce revenea debitorului către o altă persoană, care să devină debitor în locul celui iniţial. Spre deosebire de cesiune de creanţă, cesiunea de datorie nu este posibilă fără acordul creditorului, cu respectarea şi asigurarea intereselor acestuia şi ale celor care au generat obligaţia.
Pentru aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.B. SA prin lichidator SC E. SA Arad împotriva sentinţei nr. 7 din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.B. SA prin lichidator SC E. SA Arad împotriva sentinţei nr. 7 din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3747/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3744/2006. Comercial → |
|---|
