ICCJ. Decizia nr. 3747/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3747/2006
Dosar nr. 23690/2/2005
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 1112 la data de 1 martie 2005, reclamanţii C.O., C.G. şi C.C.R. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii SC R. SRL, N.C.P., S.S.P.G., I.V., T.G. şi E.L., instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a SC R. SRL din data de 22 decembrie 2004, să dispună numirea lichidatorului acestei societăţi, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii reclamanţii au arătat, în esenţă, că hotărârea A.G.E.A. a societăţii comerciale pârâte de la 22 decembrie 2004 ce a avut pe ordinea de zi numirea lichidatorului a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, termenul de convocare fiind mai mic de 15 zile de la data expedierii convocării.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 2308 din 17 mai 2005, a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, inaplicabilitatea prevederilor art. 117 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 31/1990 în speţă, în raport cu forma juridică a societăţii pârâte şi anume, societate cu răspundere limitată şi nu societate pe acţiuni, aceasta din urmă fiind sub incidenţa textului legal precitat.
Împotriva hotărârii primei instanţe au formulat apel reclamanţii C.O., C.G. şi C.C.R.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 27 din 23 ianuarie 2006, a anulat, ca netimbrat, apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanţii nu sau conformat dispoziţiilor instanţei de a timbra apelul conform citaţiei emise pentru termenul de la 23 ianuarie 2006.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamantul C.O.
Recurentul reclamant a invocat iniţial, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 9 şi 5 C. proc. civ., ulterior, în şedinţa de la 22 noiembrie 2006, avocata acestei părţi precizând că înţelege a nu mai susţine motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., unicul motiv de recurs fiind cel prevăzut de art. 304 pct. 5 din acelaşi cod, aşa cum a fost dezvoltat în cererea de recurs.
Recurentul a arătat că la termenul de la 23 ianuarie 2006 nu a fost legal citat, rezultând că instanţa de apel nu i-a pus în vedere în mod legal obligaţia de a timbra, procedura de citare realizându-se prin afişare, dar cu nerespectarea art. 92 alin. (4) C. proc. civ., iar procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu a îndeplinit cerinţa impusă de art. 100 pct. 7 C. proc. civ., privitoare la locul unde s-a făcut afişarea.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recursul formulat de reclamantul C.O. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele dosarului şi din cercetarea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate ce se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că soluţia din apel a fost dată în condiţiile legalei îndepliniri a procedurii de citare şi a reclamantului C.O., întrucât aceasta s-a realizat prin afişare la adresa indicată de însăşi această parte atât în cererea de chemare în judecată iniţială, cât şi în cererea de apel, respectiv, în str. Nicolae Leondard, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 6 dosar apel.
Din menţionatul proces verbal întocmit de agentul procedural rezultă cu claritate că acesta a afişat actul pe uşa principală a locuinţei destinatarului C.O., prin sublinierea acestui fapt de către agentul procedural pe tipizatul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, întrucât nici o persoană nu a fost găsită.
Aşadar, criticile invocate în recurs nu pot fi reţinute, agentul procedural conformându-se cerinţelor prevăzute de art. 92 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora agentul va afişa citaţia pe uşa locuinţei celui citat şi, deopotrivă, cerinţelor art. 100 alin. (1) pct. 7 din acelaşi cod, care arată că procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă locul unde s-a făcut afişarea, sub pedeapsa nulităţii prevăzută de alin. (3) al evocatului articol.
Cum textele legale mai sus arătate nu au fost încălcate, procedura de citare a numitului C.O. fiind legal îndeplinită pentru termenul de la 23 ianuarie 2006 când acesta a fost legal citat cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 18,3 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, obligaţie căreia însă, aceasta nu s-a conformat, se constată a fi corectă soluţia pronunţată în apel, criticile aduse deciziei recurate în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., neputând fi primite, apărând ca lipsite de temei.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312(1) teza 2 C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză, de reclamantul C.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.O. împotriva deciziei nr. 27din 23 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3806/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3746/2006. Comercial → |
|---|
