ICCJ. Decizia nr. 3982/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3982/2006
Dosar nr. 6722/1/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 74 din 9 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis cererea de suspendare a executării silite a sentinţei civile nr. 688/2005 pronunţată în dosarul nr. 2519/COM/2005, formulată de numiţii A.A. şi SC K. SRL şi s-a dispus suspendarea executării acesteia până la soluţionarea apelului ce face obiectul dosarului nr. 2519/COM/2005, aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 688/2005 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a admis cererea formulată de reclamanta G.R. şi s-a dispus dizolvarea SC K. SRL în temeiul art. 262 din Legea nr. 31/1990, hotărâre care a fost apelată de pârâţii A.A. şi SC K.
La data de 17 ianuarie 2006, s-a dispus suspendarea judecării apelului, apreciindu-se că soluţia ce se va da depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. 6294/COM/2005 al Tribunalului Timiş.
Pârâţii au formulat separat cerere de suspendare a executării sentinţei până la soluţionarea apelului, cerere care se încadrează în dispoziţiile art. 280 C. proc. civ., raportat la obiectul pricinii.
Reclamanta a formulat recurs împotriva încheierii invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că sentinţa a cărei executare s-a suspendat este executorie conform art. 7208 C. proc. civ., iar legea nu prevede posibilitatea suspendării executării hotărârilor pronunţate în primă instanţă.
Deşi s-a invocat drept temei al suspendării art. 280 C. proc. civ., se poate constata că suspendarea s-a făcut în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece s-a dispus suspendarea până la soluţionarea dosarului nr. 2519/COM/2005.
Acest text de lege este însă inaplicabil atât timp cât şi dosarul nr. 2519/COM/2005 este suspendat.
A mai invocat şi încălcarea principiului celerităţii reglementat prin art. 7206 C. proc. civ., fiind dovedită situaţia conflictuală în care se află părţile şi faptul că soluţionarea cauzei este benefică pentru toţi asociaţii.
Recursul este nefondat.
Observând considerentele încheierii rezultă în raport de obiectul cererii că instanţa s-a pronunţat asupra unei cereri care vizează suspendarea executării unei sentinţe pronunţată în primă instanţă care este, într-adevăr, executorie dar care, fiind supusă apelului, este supusă şi dispoziţiilor art. 280 C. proc. civ., privitoare la suspendarea executării, cerere ce se poate face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei de apel conform acestui text de lege.
Instituţia suspendării executării nu se confundă cu instituţia suspendării judecăţii, cea dintâi dispunându-se până la soluţionarea căii de atac a apelului încât împrejurarea că judecata dosarului ce are ca obiect apelul a fost suspendată în baza art. 244 C. proc. civ., nu are relevanţă juridică din punct de vedere al admisibilităţii cererii dar nici a dispoziţiilor din materia suspendării judecăţii, deoarece cererea ce face obiectul dosarului de faţă a fost formulată separat şi nu în cadrul dosarului de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 280 C. proc. civ., sus evocate.
Aşa fiind, încheierea este dată cu respectarea legii fără a se putea susţine încălcarea principiului celerităţii care este asigurat prin dispoziţiile comune aplicabile în judecata litigiilor comerciale dar şi cele speciale care nu vin în contradicţie cu instituţia suspendării executării hotărârilor judecătoreşti care operează până la judecarea cererii, având un caracter accesoriu.
Prin urmare, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta G.R. împotriva încheierii din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimaţii pârâţi A.A. şi SC K. SRL Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4013/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3980/2006. Comercial → |
|---|
