ICCJ. Decizia nr. 406/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.406/2006
Dosar nou nr. 12026/1/2005
Dosar vechi nr. 2911/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Târgovişte sub nr. 4983/2003, reclamanta B.P.R.C.C. Târgovişte, prin lichidator, a chemat în judecată pârâţii M.V.E., N.V., N.V., N.G. şi I.D. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea în solidar a acestora la suma de 27.796.405 lei vechi.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat că temeiul legal al acţiunii îl constituie contractul de împrumut din 6 septembrie 1999 prin care pârâtului M.V.E. i s-a acordat un credit de 10.000.000 lei vechi cu scadenţă la 6 septembrie 2001 cu o dobândă de 22 % pe an.
Cum acesta nu a rambursat suma împrumutată în totalitate, datorată 3.885.099 lei vechi credit restant, 1.100.000 lei vechi dobândă 22.811.300 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 23 iunie 2003.
Ceilalţi pârâţi răspund în solidar în calitate de garanţi, alături de reclamant pentru plata sumei solicitate.
Acţiunea, a fost admisă, pentru suma de 27.796.405 lei, prin sentinţa nr. 3730 din 13 noiembrie 2003, reţinându-se ca fiind întemeiată pe contractul de credit şi dovedită în ceea ce priveşte cuantumul sumei solicitate.
Ulterior, s-a dispus la cererea reclamantei, completarea sentinţei, în sensul că pârâţii să plătească şi penalităţi de 1 % pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.
Apelul declarat de pârât, prin care a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând reţinerea greşită a stării de fapt şi anume că datorează creditul restant solicitat de reclamantă, a fost respins prin Decizia civilă nr. 229 din 23 martie 2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4490/2004 a admis recursul pârâtului, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe, pentru lămurirea stării de fapt, prin efectuarea unei expertize.
Cauza a fost înregistrată, după care, sub nr. 1579/2005.
Conformându-se instanţa de apel a depus efectuarea unei expertize tehnice contabile având ca obiectiv, stabilirea situaţiei reale a cuantumului creditului, dobânzilor şi penalităţilor solicitate de reclamantă.
În raport, de probele administrate, instanţa în rejudecarea cauzei, a reţinut o altă stare de faţă decât cea stabilită de prima instanţă.
Astfel, din împrumutul de 10.000.000 lei apelantul a plătit, conform graficului de rambursare prin plata în rate, o parte din împrumut până 10 aprilie 2001.
La acea dată datoria din credit era de 1.914.004 lei, iar pârâtul avea ca fond social constituit la reclamantă, suma de 4.530.000 lei.
În atare situaţie în raport de art. 22 din contractul încheiat de părţi, reclamanta avea posibilitatea să reţină suma datorată de pârât din fondul social.
Ca atare, în baza art. 296 C. proc. civ. prin Decizia nr. 133 din 9 mai 2005, instanţa a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa aşa cum a fost completată şi pe fond a respins acţiunea ca nefondată.
În termen legal, reclamanta a declarat recurs, fără al motiva în drept.
În fapt, se invocă admiterea recursului pentru efectuarea unei noi expertize contabile, deoarece, cea pe care a dispus-o instanţa de apel a reţinut greşit cuantumul debitului restant.
În atare situaţie, Decizia pronunţată nu a stabilit cu certitudine debitul datorat de pârâtul intimat.
Recursul este nefondat.
Aşa cum reclamanta şi-a motivat recursul, instanţa nu poate reţine că motivul invocat pentru admiterea acestuia este unul ce priveşte nelegalitatea deciziei instanţei de apel şi poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Critica este una ce priveşte netemeinicia deciziei şi anume stabilirea greşită a cuantumului debitului datorat de pârâtul – intimat, pe baza concluziei expertizei tehnice contabile efectuate în calea devolutivă a apelului.
Ori, prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., în recurs nu se pot analiza decât motivele de nelegalitate, limitativ şi expres prevăzute de acest text.
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta urmează să fie obligată să plătească intimatului M.V.E. suma de 100 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.P.R.C.C. prin lichidator SC R.R.A.L. SRL Târgovişte, împotriva deciziei nr. 133 din 9 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 100 RON către intimatul – pârât M.V.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 435/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 402/2006. Comercial → |
|---|
