ICCJ. Decizia nr. 388/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.388/2006
Dosar nou nr. 10881/1/2005
Dosar vechi nr. 2625/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare, întemeiată în drept pe prevederile art. 318 C. proc. civ., SC A. SA Slatina a solicitat anularea deciziei civile nr. 3841 din 23 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1660/2004 şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat.
În motivarea contestaţiei sale în anulare, completată, contestatoarea invocă greşeala materială esenţială a instanţei de recurs şi omisiunea cercetării unui motiv de casare a hotărârii atacate cu recurs.
Un prim motiv invocat prin contestaţie l-ar constitui faptul că instanţa de recurs nu a pus în discuţia părţilor şi nici nu s-a pronunţat pe excepţia invocată de contestatoare în concluziile sale cu privire la faptul că în Decizia atacată cu recurs este o contradicţie în sensul că nu i s-a comunicat întreaga decizie, respectiv nu i s-a comunicat şi încheierea în care s-au consemnat dezbaterile şi prin care s-a amânat pronunţarea. Aceasta ar fi o omisiune a instanţei de recurs în sensul art. 318 C. proc. civ.
Un alt motiv, invocat prin completarea adusă de contestatoare, ar consta în aceea că instanţa de recurs nu a pus în discuţia părţilor şi nu s-a pronunţat asupra motivelor de recurs generate de înscrisurile nou depuse de contestatoarea recurentă, care priveau motive de ordine publică. Aceasta ar constitui tot o greşeală materială esenţială cât şi o omisiune de cercetare a unui motiv de casare, în sensul art. 318 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate prin contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că nu este dat nici unul din cazurile prevăzute de art. 318 C. proc. civ. care să ducă la anularea acestei hotărâri, contestaţia în anulare fiind nefondată.
Nici unul din cele două motive invocate în contestaţie nu se încadrează în cazul de „greşeală materială" prevăzut de art. 318 C. proc. civ., care are în vedere greşelile materiale cu caracter procedural, erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi nu eventuale greşeli de judecată.
Contestatoarea nu a invocat nici prin motivele de recurs şi nici prin concluziile sale în calitate de recurentă, faptul că nu i-a fost comunicată, odată cu Decizia pronunţată în apel şi încheierea de amânare a pronunţării, aşa încât nu poate invoca omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei atari cereri.
În ce priveşte omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra „motivelor de recurs generate de înscrisurile noi depuse", din examinarea deciziei atacate rezultă că, în nici un caz, nu ne aflăm în faţa unei omisiuni a instanţei de a se pronunţa în sensul art. 318 C. proc. civ. Astfel, instanţa de recurs a reţinut şi rezumat toate motivele de recurs invocate după care a răspuns acestora dar având în vedere stadiul în care se afla cauza. Astfel a reţinut că instanţa de apel a rejudecat cauza după casarea cu trimitere, pronunţându-se, potrivit art. 315 C. proc. civ., numai în limitele acestei casări, respectiv asupra caracterului definitiv al hotărârii străine a cărei recunoaştere s-a cerut şi asupra reciprocităţii. ca atare a arătat, pe bună dreptate, că nu pot fi examinate în această etapă procesuală alte critici subsumate cazurilor de modificare invocate de pârâta-recurentă, în afara celor care privesc limitele rejudecării.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea deciziei nr. 3841 din 23 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, formulată de SC A. SA Slatina, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 389/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 244/2006. Comercial → |
|---|
