ICCJ. Decizia nr. 435/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.435/2006
Dosar nou nr. 12621/1/2005
Dosar vechi nr. 3060/2005
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 ianuarie 2003 reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC I.S. SA la plata sumei de 18.761.699.750 lei, reprezentând penalităţi de întârziere în plata creditelor acordate pentru achitarea energiei electrice şi a gazelor naturale.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 293 din 23 februarie 2004 a constatat perimată acţiunea reclamantei.
S-a reţinut în cuprinsul hotărârii că prin încheierea din 5 iunie 2003 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (12) din Legea nr. 137/2002, potrivit cărora pe perioada 28 decembrie 2002 – 28 iunie 2003 erau suspendate de drept prin efectul legii toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societăţii pârâte.
Că de la 28 iunie 2003 a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ., care s-a împlinit la 28 decembrie 2003, astfel că cererea de repunere pe rol a cauzei înregistrată la 12 ianuarie 2004 este formulată în afara termenului de 6 luni, de decădere.
S-a reţinut că, deşi reclamanta a învederat că la 14 martie 2003 s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni şi cauza nu se putea suspenda, părţile nu au adus la cunoştinţă această împrejurare şi nu au atacat cu recurs încheierea de suspendare.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A.P.A.P.S. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 şi a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea continuării judecăţii.
A susţinut recurenta că în mod greşit s-a reţinut de instanţă culpa acesteia în suspendarea cauzei dispusă de instanţă la cererea pârâtei care s-a prevalat cu rea credinţă de dispoziţiile art. 16 alin. (12) din Legea nr. 137/2002, fără a învedera instanţei încheierea contractului de vânzare cumpărare acţiuni.
S-a invocat că în speţă nu este îndeplinită una din condiţiile cerute de art. 248 C. proc. civ., pentru a opera perimarea, respectiv existenţa culpei, deoarece cauza a fost suspendată din motive prevăzute de lege, şi nu pentru lipsa de stăruinţă a părţilor.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât încheierea din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj prin care s-a dispus suspendarea cauzei a rămas irevocabilă, deoarece nu a fost atacată de nici una din părţi, iar potrivit art. 245 alin. (2) C. proc. civ. partea trebuia să formuleze cerere de „redeschidere" a cauzei, respectiv reclamanta.
A precizat intimata că acţiunea în pretenţii a rămas fără obiect, întrucât prin art. 37 din OUG nr. 26 din 30 aprilie 2004 şi actul adiţional la O.C. A.P.A.P.S. nr. 190/2003 a fost scutită de dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate la creditele bugetare gestionate de A.V.A.S., acordate conform OG nr. 13/1995.
Recursul nu este fondat.
În Şedinţa publică din 5 iunie 2003 reprezentanta pârâtei a depus la dosar o cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 16 alin. (11) din Legea nr. 137/2002, modificată prin OUG nr. 208/2002 la care a anexat şi Ordinul nr. 5/2002.
Potrivit art. 1 din acest Ordin „se instituie procedura de administrare specială în perioada de privatizare la societăţile comerciale printre care intimata – pârâtă.
Conform art. 16 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării modificată şi completată prin OUG nr. 208/2002, pe perioada administrării speciale se instituie şi procedura de supraveghere financiară a societăţii comerciale de către instituţia publică implicată urmând ca toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societăţii comerciale înainte sau după instituirea supravegherii financiare să se suspende pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii şi data încheierii contractului de vânzare – cumpărare a pachetului de acţiuni, însă nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare.
În raport de aceste prevederi legale s-a dispus suspendarea acţiunii formulată de reclamantă prin încheierea din 5 iunie 2003.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că pe perioada 28 decembrie 2002 (data intrării în vigoare a OUG nr. 208/2002) – 28 iunie 2003 acţiunea a fost suspendată prin efectul legii, că de la 28 iunie 2003 a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ. şi în aceste condiţii cererea de repunere pe rol a cauzei depusă de recurenta – reclamantă la 12 ianuarie 2004 a fost formulată peste termenul prevăzut de lege.
Argumentul invocat de recurentă că nu se putea suspenda cauza la 5 iunie 2003 întrucât la termenul anterior, respectiv la 14 martie 2003, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni nu poate fi reţinut pe de o parte pentru că nici una din părţi nu a învederat instanţei această împrejurare, iar pe de altă parte că reclamanta avea posibilitatea să atace cu recurs încheierea de suspendare a cauzei.
Chiar dacă s-ar avea ca dată de referinţă data încheierii contractului de vânzare – cumpărare acţiuni, 14 martie 2003, cererea de repunere pe rol a cauzei înregistrată la 12 ianuarie 2004 (dosar fond) a fost depusă peste termenul de 6 luni prevăzut pentru perimare în materie comercială de dispoziţiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru toate considerentele reţinute se constată că recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat şi urmează a se respinge potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S., împotriva sentinţei nr. 293 din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 406/2006. Comercial → |
|---|
