ICCJ. Decizia nr. 595/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.595/2006
Dosar nou nr. 4190/1/2005
Dosar vechi nr. 944/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL Arad, solicitând anularea parţială a hotărârii A.G.A. din 26 martie 2002 în privinţa pct. c, drepturilor ce i se cuvin ca asociat retras şi stabilirea drepturilor sale ca urmare a retragerii din societate.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 2842 din 1 octombrie 2003 a admis acţiunea a anulat parţial hotărârea A.G.A. din 26 martie 2002 în privinţa pct. c) şi a obligat pe pârâtă la 931.871.224 lei cu titlu de dividende şi la 6.805.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că în adunarea generală asociaţii au aprobat retragerea reclamantului începând cu 1 ianuarie 2002 şi plata dividendelor cuvenite pe anul 1999, fără însă a le stabili cuantumul; prin expertiza efectuată s-a constatat dreptul reclamantului la lata sumei de 931.871.224 lei.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 222 din 29 iunie 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a respins acţiunea, obligând pe reclamant la 135.037.212 lei cheltuieli de judecată; cererea de completare a dispozitivului deciziei a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 29 septembrie 2004.
Curtea de Apel a reţinut, potrivit probelor administrate în apel, lipsa activului net contabil la data de 31 decembrie 2001, înregistrându-se în contabilitatea un minus de 1.964.744.562 lei, aşa încât reclamantului nu i se cuvine nici o sumă proporţională cotei de participare la capitalul social.
Împotriva deciziei şi încheierii astfel pronunţate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că hotărârile sunt date cu încălcarea normelor de procedură privind indicarea în declaraţia de apel a părţilor, ignorându-se dispoziţiile art. 287, 298, 112 şi 133 C. proc. civ.
Neprocedural instanţa de apel a admis expertiza contabilă în condiţiile în care proba nu a fost propusă la instanţa de fond, cu respectarea normelor legale şi a fost respinsă ca tardiv formulată. Rolul activ al judecătorului a depăşit mijloacele legale încălcând principiul disponibilităţii.
În privinţa expertizei administrate în apel, nelegal s-au admis alte obiective decât cele stabilite de instanţa de fond.
Pe de altă parte hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii reproşându-se primei expertize că nu a fost bazată pe întreaga evidenţă contabilă. Sumele acordate de prima instanţă au fost cu titlu de dividende neridicate pe anul 1999 în temeiul hotărârii A.G.A.
O ultimă critică vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti, care nu analizează expertiza şi nu motivează de ce nu acordă dividendele chiar în situaţia unor pierderi, dacă acestea au fost stabilite de A.G.A.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Hotărârea A.G.A. din 26 martie 2002 a aprobat cererea reclamantului de retragere din societate şi de demisie din funcţia de director executiv; a aprobat repartizarea contravalorii cotei parte din patrimoniu, înapoierea contravalorii părţilor sociale şi a dividendelor pe anul 1999 pe baza bilanţului din 2001, dar după acoperirea cotei părţi din pierderile de la sfârşitul anului 2001 şi a costurilor legate de modificările impuse tuturor tampoanelor în litigiu fabricate în anul 1999; a repartizat părţile sociale ale reclamantului, celorlalţi asociaţi şi a aprobat mărirea capitalului social cu 100.000 lei prin aport în numerar al asociatului O.D.D.
Aşadar, înapoierea contravalorii părţilor sociale şi plata dividendelor pe anul 1999 erau condiţionate de bilanţul din 2001 şi de acoperirea pierderilor şi a costurilor modificărilor unor tampoane în litigiu.
Din ambele rapoarte de expertiză rezultă că bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi pe anul 2000 se încheie cu o pierdere de 857.474.422 lei, iar pe anul 2001, cu o pierdere de 1.109.790.140 lei. Astfel, la sfârşitul anului 2001 activul contabil al societăţii pârâte era negativ, 1.964.744.562 lei.
Condiţia esenţială pentru acordarea dividendelor o constituie existenţa beneficiilor; noţiunea de dividende fiind reprezentată de cota din beneficiul net plătită fiecărui asociat. Pentru a plăti asociaţilor dividendele, beneficiul trebuie constatat în bilanţul contabil aprobat de A.G.A. şi distribuit de aceasta pentru plata dividendelor.
Noţiunea abstractă, sub condiţie rezolutorie, utilizată în hotărârea A.G.A. atacată, nu certifică existenţa beneficiilor societăţii comerciale, pentru a îndritui asociaţii la acordarea dividendelor. Beneficiu net susceptibil a fi împărţit între asociaţi, este excedentul activului faţă de pasiv, după deducerea cheltuielilor şi a celorlalte cote destinate fondului de rezervă şi amortizare.
În situaţia SC A. SRL Arad, pasivul societăţii, la data bilanţului pe anul 2001 era mai mare decât activul aşa încât nu îndreptăţea acordarea dividendelor.
În mod similar este rezolvată şi problema înapoierii contravalorii părţilor sociale; această operaţiune fiind condiţionată atât de bilanţul pe anul 2001 cât şi de costurile impuse de modificările tampoanelor în litigiu, fabricate în anul 1999.
Indiferent de obiectivele expertizei stabilite de instanţa de apel, ambele lucrări efectuate au constatat un activ net negativ la sfârşitul anului 2001, concludent pentru soluţionarea fondului litigiului.
În privinţa aspectelor procedurale relative la nerespectarea dispoziţiilor art. 287 C. proc. civ., invocate în motivele de recurs, netemeinicia acestora este dată chiar de dispoziţiile susmenţionate. Potrivit dispoziţiilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ., cerinţele de la pct. 2 şi 5 (arătarea hotărârii care se atacă şi semnătura) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii; celelalte pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Primul termen al dosarului în instanţa de apel a fost 17 decembrie 2003, când pricina a fost amânată pentru lipsă de procedură cu apelanta (aceasta fiind citată la o altă adresă); astfel prima zi de înfăţişare a fost prorogată la termenul din 21 ianuarie 2004, dată până la care apelanta a depus motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi dovezile pe care se sprijină.
Lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea curţii de apel când concluzionează asupra expertizei şi când nu acordă dividendele aprobate de A.G.A., nu este susţinută, instanţa analizând aspectul situaţiei contabile a societăţii comerciale la sfârşitul anului 2001 în raport de care puteau fi acordate drepturile aprobate în adunarea generală.
Motivele de recurs nu au susţinut critici separate adresate încheierii din 29 noiembrie 2004, prin care s-a solicitat completarea preambulului deciziei nr. 222 din 29 iunie 2004; instanţa de apel însă, judicios a constatat că cererea de îndreptare a erorii materiale nu a avut în vedere ipotezele prevăzute de art. 2813 C. proc. civ. şi a respins-o.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat, împotriva deciziei nr. 222 din 29 iunie 2004 şi a încheierii din 29 septembrie 2004, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 222 din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a încheierii din 29 septembrie 2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 598/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 592/2006. Comercial → |
|---|
