ICCJ. Decizia nr. 566/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 566/2006
Dosar nr. 12944/1/2005
Dosar vechi nr. 3141/2005
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3280 din 18 decembrie 2003, Judecătoria Călăraşi a respins excepţia prescipţiei dreptului de executare silită ca neîntemeiată; a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea A.V.A.B. Bucureşti în contradictoriu cu debitoarea SC S. SA Călăraşi şi intimata-creditoare S.N.T.F. M. Constanţa şi a dispus anularea executării silite începută împotriva debitoarei SC S. SA la cererea creditoarei S.N.T.F. M. şi a tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 186/2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata, motivat de faptul că poziţia contestatoarei de creditor privilegiat nu interzice iniţierea unei executări silite de către un alt creditor, neexistând asemenea dispoziţii în OUG nr. 51/1998.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin Decizia nr. 623 din 29 iunie 2005 a admis apelul, a anulat sentinţa criticată şi pe fond a admis contestaţia la executarea silită şi a dispus anularea executării silite afectuată în baza încheierii din data de 28 octombrie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu acţiunile bancare preluate de A.V.A.S. (fost A.V.A.B.) sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de executare silită invocată de contestatoare, s-a reţinut că în perioada 23 iunie 2000 – 6 martie 2001 cursul prescripţiei a fost suspendat ca urmare a faptului că debitoarea se afla în procedura de reorganizare judiciară, iar ulterior, pe o perioadă de 6 luni a fost instituită procedura de supraveghere specială, în temeiul OG nr. 208/2002, astfel încât nu s-a împlinit termenul de prescripţie pentru executarea silită a titlului executoriu deţinut de intimată.
Pe fond, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 61 din OUG nr. 51/1998 dreptul corespunzător creanţei preluat la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepţia salariilor şi a altor privilegii legale.
Ori, creanţa pusă în executare de către intimata S.N.T.F. M. Constanţa nu se încadrează în categoria excepţiilor prevăzute de art. 61 din OUG nr. 51/1998, această dispoziţie reprezentând o normă derogatorie de la dreptul comun care permite conexarea diverselor executări silite începute de creditori diverşi fiind înlăturată susţinerea potrivit căreia nu există nici o dispoziţie legală care să interzică despăgubirea unor alte executări, alături de cea pornită de A.V.A.S.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs S.N.T.F. M., criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că prin dispozitivul deciziei pronunţate, instanţa de apel a procedat la anularea executării silite în două rânduri, hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal, solicitând respingerea contestaţiei la executare formulată de A.V.A.S. (A.V.A.B.).
Recursul este nefondat.
Fiind investită cu soluţionarea apelului împotriva sentinţei pronunţată la fond, instanţa de control judiciar reţinând că Judecătoria Călăraşi nu era competentă să judece faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii şi temeiul legal invocat a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi a anulat sentinţa pronunţată reţinând cauza pentru evocarea fondului şi procedând la jduecarea în fond a admis contestaţia la executare şi a anulat executarea silită.
Deci instanţa de apel a respectat întocmai normele procedurale, susţinerea privind anularea repetată a executării silite fiind nejustificată.
De altfel, aceasta a fost singura critică formulată în recurs, critică nesusţinută cu argumente care să conducă la modificarea sau casarea deciziei instanţei de apel.
De altfel, interpretarea dată dispoziţiilor art. 61 din OUG nr. 51/1998, de către instanţa de apel este cea legală, aceasta reprezintă o normă derogatorie de la dreptul comun, ceea ce exclude concursul altor creanţe pentru valorificarea şi îndestularea din bunurile sechestrate de A.V.A.S. pentru acoperirea creanţei proprii.
Faţă de cele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea S.N.T.F. M. SA, sucursala Constanţa, împotriva deciziei nr. 623 din 29 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 590/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 398/2006. Comercial → |
|---|
