ICCJ. Decizia nr. 590/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.590/2006
Dosar nou nr. 193/1/2000
Dosar vechi nr. 1904/2000
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă ce a format obiectul dosarului nr. 41/1998 al Tribunalului Hunedoara, reclamanţii S.G. şi S.S. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Deva anularea hotărârii A.G.A. din 20 decembrie 1997, privind transformarea contractelor de locaţie de gestiune prin novaţie în contracte de leasing imobiliar pentru un număr de şase active ale SC A. SA Deva.
Prin sentinţa nr. 455 din 2 iunie 1999 Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând că hotărârea A.G.A. din 20 decembrie 1997 este dată cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată.
Prin aceeaşi sentinţă s-au admis cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenientele SC R. SRL Deva, SC P. SRL Deva, SC E. SRL Deva şi SC U.I.E. SA Deva.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond au declarat apel reclamanţii S.G., S.S. şi pârâta SC A. SA Deva.
În apel, F.P.S. (în prezent A.V.A.S.) Bucureşti a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamanţilor.
S-a susţinut în apel că instanţa de fond a apreciat eronat probele din dosar şi nu a ţinut seama de prevederile imperative ale art. 117 alin. (4) şi din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 69 din HG nr. 457/1997 în sensul că nu s-a luat în considerare nerespectarea termenului de 15 zile de convocare a A.G.A., iar reprezentantul F.P.S. nu a avut mandat special.
Prin Decizia civilă nr. 1002/A/1999 din 10 decembrie 1999 Curtea de Apel Aba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, a respins şi apelul pârâtei, respingând de asemenea şi cererea de intervenţie formulată de F.P.S. în interesul reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că nu s-au invocat motive de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond, că hotărârea adunării generale din 20 decembrie 1997 este legală, că pârâta SC A. SA Deva nu are nici un drept lezat prin această hotărâre, iar cererea de intervenţie a F.P.S. nu a respectat prevederile art. 50 C. proc. civ.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel susţinând că este netemeinică şi nelegală întrucât s-a apreciat greşit aplicarea legii, nu s-a pronunţat cu privire la cererea reclamanţilor de a se constata lipsa capacităţii procesuale a intervenienţilor şi au fost eronat apreciate probele din dosar.
A declarat recurs şi pârâta SC A. SA Deva care a susţinut că are legitimitate procesuală activă care o îndreptăţeşte să ceară anularea hotărârii A.G.A. din 20 decembrie 1997. Prin această hotărâre s-a dat posibilitatea de a se încheia şase contracte de leasing imobiliar care au prejudiciat societatea cu peste două miliarde lei, prin înstrăinarea de active inclusiv a sediului social al societăţii, iar hotărârea este lovită de nulitate, ce poate fi invocată de orice persoană lezată în interesele sale întrucât la adoptarea ei au fost încălcate normele legale expres reglementate de Legea nr. 31/1990 republicată.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursurile reclamanţilor.
Motivarea în drept a recursului reclamanţilor s-a făcut pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
Cum ultimele două situaţii în temeiul cărora se putea cere modificarea unei hotărâri respectiv punctele 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., în prezent nu mai sunt în vigoare, urmează ca recursul reclamanţilor să fie examinat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit reglementărilor legale cuprinse în textul menţionat, se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Dispoziţiile legale cuprinse în Legea nr. 31/1990 republicată la care fac referire recurenţii în primul motiv de recurs au fost analizate şi în apel, prilej cu care în hotărârea recurată s-a reţinut corect că reclamanţii, prezenţi la adunarea generală în care s-a adoptat hotărârea a cărei anulare au solicitat-o nu au votat împotriva acesteia şi nu au cerut să fie menţionat în procesul verbal al şedinţei respective votul lor contra sa.
Reclamanţii nu au dovedit în recurs cum au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la convocarea – desfăşurarea adunării generale; în hotărârea recurată reţinându-se aspectul că în ce priveşte desfăşurarea acesteia nici reclamanţii şi nici alţi acţionari nu au făcut obiecţiuni cu privire la modul de convocare, natura adunării generale şi ordinea de zi, cum de altfel nu au contestat în întregime hotărâre a adunării generale, ci numai punctul de pe ordinea de zi cu privire la transformarea contractelor de locaţie de gestiune prin novaţie în contracte de leasing imobiliar.
Aşadar recursul reclamanţilor este nefondat şi se va respinge cu această menţiune.
Cu privire la recursul pârâtei.
Instanţa de apel corect a reţinut că pârâta nu a avut legitimare activă în apel, neavând nici un drept lezat prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
Cum recursul pârâtei nu este motivat în drept şi cum nu se reţine existenţa nici unui motiv de ordine publică care să probeze nelegalitatea hotărârii recurate în acest recurs, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii S.G. şi S.S. şi SC A. SA Deva, împotriva deciziei nr. 1002 din 10 decembrie 1999 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 591/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 566/2006. Comercial → |
|---|
