ICCJ. Decizia nr. 68/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.68/2006
Dosar nou nr. 7202/1/2005
Dosar vechi nr. 1702/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2011 bis pronunţată în şedinţa publică din 11 februarie 2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă cererea de evacuare ca neîntemeiată. De asemenea a fost anulată ca netimbrată cererea privind despăgubirile aşa cum a fost precizată şi formulată de reclamanta SC R.D. SA cu sediul social în Bucureşti împotriva pârâtei SC C.C.I. SRL cu sediul în Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că faţă de împrejurarea că reclamanta nu a achitat integral taxa de timbru referitoare la capătul de cerere având ca obiect pretenţii, deşi i s-a pus în vedere sub sancţiunea anulării cererii de a plăti suma de 21.899.218 lei şi timbru judiciar de 50.000 lei, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 s-a anulat ca netimbrată cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 545.210.925 lei.
Cererea de evacuare a fost respinsă cu motivarea că pârâta justifică dreptul de a ocupa spaţiul în litigiu din moment ce contractul încheiat pe durată determinată cu pârâta s-a transformat prin tacita relocaţiune în contract pe durată nedeterminată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 232 din 24 martie 2005 a respins excepţia calităţii de reprezentant şi a admis apelul formulat de apelanta SC R.D. SA Bucureşti, societate în reorganizare judiciară reprezentată de administrator SC M.C. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 2011 bis din 11 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte cererea şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, pentru lipsă de titlu. De asemenea a fost menţinută dispoziţia de anulare a capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor şi admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul P.E.L. în sprijinul apelantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a stabilit că este legală şi va menţine dispoziţiile primei instanţe de anulare a capătului de cerere privind despăgubirile, deoarece, deşi citată cu menţiunea de a achita taxa de timbru de 21.899.218 lei şi timbrul judiciar de 50.000 lei, reclamanta apelantă nu a înţeles să-şi îndeplinească această obligaţie, necesară pentru legala investire a instanţei, fără a avea nici o justificare.
Contractul de asociere din 10 martie 2001 a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001 pentru o perioadă de un an, cu drept de prelungire. Cum intimata nu şi-a manifestat în scris intenţia de prelungire a valabilităţii contractului, în condiţiile art. 10 din contract, rezultă că acesta a încetat la data de 1 aprilie 2002, prin ajungerea la termen. După data de 1 aprilie 2002 a intervenit tacita relocaţiune, căci intimata a continuat să ocupe spaţiul, fără ca apelanta să se fi opus, aceasta continuând să încaseze sume de la intimată. Tacita relocaţiune are loc însă în condiţiile primului contract, dar acesta se consideră încheiat fără termen. Prin urmare, contractul nu încetează prin anularea concediului, după cum eronat a reţinut prima instanţă, căci o asemenea împrejurare ar fi putut doar să împiedice tacita relocaţiune, dacă ar fi intervenit înainte de 1 aprilie 2002, ci prin denunţarea unilaterală. Evacuarea pârâtei din imobil apare justificată, pentru lipsa de titlu.
Împotriva deciziei comerciale nr. 232 din 24 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a promovat recurs pârâta SC C.C.I. SRL Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că în hotărârea atacată nu este menţionat temeiul de drept al evacuării, recurenta a făcut dovada că şi-a achitat obligaţiile contractuale, intervenind tacita relocaţiune, acţiunea reclamantei este prematur introdusă nefiind efectuată procedura concilierii conform art. 7201 C. proc. civ., iar pe cale de excepţie, apelul trebuia anulat deoarece a fost promovat de o persoană fără calitate, cadrul legal al cererii de recurs având la bază dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.C.I. SRL Bucureşti, pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, în cadrul contractului de asociere din 10 martie 2001, cu toate drepturile şi obligaţiile asumate reciproc, precum şi regimul sancţionator care intervine în situaţia nerespectării clauzelor contractuale.
Apare nejustificată critica recurentei precum că cererea de apel a fost promovată de o persoană fără calitate. Este adevărat că reclamanta SC R.D. SA a depus la data de 19 octombrie 2004 cererea de apel motivată, semnată de directorul general ing. D.Ş., în condiţiile în care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, prin sentinţa nr. 287 din 3 martie 2004 a deschis procedura reorganizării judiciare şi lichidării împotriva debitoarei SC R.D. SA, desemnând administrator judiciar pe SC M.C. SRL, cu atribuţiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 64/1995 republicată. De asemenea prin încheierea pronunţată de aceeaşi instanţă la data de 28 aprilie 2004 s-a dispus ca administratorul judiciar SC M.C. SRL să deţină conducerea în tot a activităţii debitoarei mai sus menţionate. Relevanţă juridică în respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant o are cererea depusă în faza procesuală a apelului, la data de 23 martie 2005, din care reiese fără putere de tăgadă, că administratorul judiciar SC M.C. SRL şi-a însuşit în totalitate apelul declarat de SC R.D. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 2011/ bis din 11 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială. A fost dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că atunci când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate acorda un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a analizat că în speţă, contractul a încetat prin denunţare unilaterală, reclamanta nu a mai emis facturi, iar pârâta ocupând imobilul în litigiu fără titlu, se impune şi evacuarea ei.
Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., deoarece obiectul cauzei deduse judecăţii nu este evaluabilă în bani, deci reclamantul nu este obligat să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Raţiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SC C.C.I. SRL cu sediul social în Bucureşti să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 232 din 24 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 232 din 24 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 664/2006. Comercial → |
|---|
