ICCJ. Decizia nr. 70/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.70/2006
Dosar nou nr. 7791/1/2005
Dosar vechi nr. 1849/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 7515/ COM din 24 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a fost admisă acţiunea reclamantei P.M. cu domiciliul ales la cabinetul av. D.I., judeţul Constanţa, în contradictoriu cu pârâta SC A.P.M. SRL cu sediul social în Mangalia, judeţul Constanţa, în sensul că s-a dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între părţi şi autentificată la 25 iulie 2001 la B.N.P. C.L., precum şi rezilierea convenţiei de închiriere încheiată tot între aceleaşi părţi. A mai fost dispusă evacuarea pârâtei din imobilul situat în Mangalia, alcătuit din teren în suprafaţă de 543,97 mp şi construcţie edificată pe acest teren, formată din două corpuri, respectiv corpul 1 în suprafaţă construită de 101,94 mp şi corpul 2 în suprafaţă construită de 136,40 mp.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că la data de 25 iulie 2001 între părţi a fost încheiat ‚înscrisul numit „Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare" în formă autentică, care consemnează două convenţii: o promisiune de vânzare-cumpărare între reclamantă ca promitent vânzător şi pârâtă ca promitent cumpărător, având ca obiect imobilul situat în Mangalia şi a doua privind transmiterea temporară a dreptului de folosinţă asupra imobilului descris anterior, pe perioada de la data încheierii convenţiei şi până la data transmiterii dreptului de proprietate, în schimbul executării plăţii unei chirii de 460 euro pe lună.
Reclamanta a invocat neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de plată a preţului, în cuantumul şi la termenele stipulate, aspecte necontestate de pârâtă. Motivele pentru care pârâta susţine că nu a executat plata au fost apreciate de instanţă că nu sunt de natură a înlătura obligaţia asumată prin contract, contract a cărui valabilitate nu este contestată. Culpa şi neexecutarea obligaţiei de plată a preţului ca şi condiţie a rezoluţionării contractului incumbă pârâtei.
Asupra rezilierii convenţiei, reclamanta a invocat neexecutarea integrală a obligaţiei de plată, iar pârâta deşi a susţinut că a plătit chiria conform contractului, nu a făcut dovada celor susţinute.
Pe cale de consecinţă, pârâta nu mai deţine un titlu legal care să justifice dreptul la folosinţă asupra imobilului în litigiu, urmând a fi dispusă şi evacuarea ei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 59/ COM din 17 martie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC A.P.M. SRL împotriva sentinţei civile nr. 7515/ COM din 24 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, în dosarul nr. 8061/COM/2003 în contradictoriu cu intimata reclamantă P.M.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a preluat în motivare toate argumentele pe care instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia Astfel, sancţiunea rezoluţiunii operează atunci când una din părţi nu îşi asumă, în mod culpabil, una din obligaţiile prevăzute contractual. Neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de plată a preţului, în cuantumul şi la termenele stabilite, permite reclamantei intimate, de a solicita, în condiţiile art. 1020 şi art. 1021 C. civ. rezoluţiunea contractului încheiat între părţi. Cum pârâta nu deţine nici un titlu legal asupra imobilului în litigiu, a fost dispusă şi evacuarea acesteia. Excepţia insuficientei timbrări a fost soluţionată prin încheierea din 17 februarie 2004, instanţa de fond respingând-o, deoarece obiectul acţiunii este cel stabilit de reclamantă, respectiv un litigiu comercial neevaluabil în bani, taxa de timbru fiind legal satisfăcută. A mai fost respinsă şi excepţia dreptului de retenţie, în faza procesuală a apelului, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru instituirea acestui drept.
Împotriva deciziei civile nr. 59/ COM din 17 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC A.P.M. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că instanţa de apel a examinat sumar, omisiv şi superficial apărările pârâtei, greşit nu a fost recunoscut dreptul de retenţie în condiţiile în care reclamanta primeşte un imobil cu o valoare apreciabil sporită decât cea de la data actului, solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei fondului şi respingerea acţiunii principale, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.P.M. SRL, pentru următoarele considerente.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în cadrul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată la 25 iulie 2001 la B.N.P. C.L., precum şi regimul juridic sancţionator care intervine în situaţia nerespectării clauzelor contractuale. Corect a fost reţinută întreaga împrejurare de fapt şi de drept, generată de neîndeplinirea în mod culpabil de către pârâtă a obligaţiilor prevăzute în contractul părţilor, prin neplata la termen şi în cuantumul stabilit a preţului, toate acestea perfect compatibile cu rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Mangalia.
Este nejustificată critica referitoare la împrejurarea că nu a fost acordat dreptul de retenţie asupra imobilului în litigiu. Din verificarea întregii documentaţii existente, acest aspect al dreptului de retenţie nu a fost invocat în faza procesuală a fondului, prin notele scrise depuse de pârâtă, iar în faza procesuală a apelului s-a argumentat că nu sunt îndeplinite cerinţele legale.
Chiar dacă în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare s-a stipulat că în situaţia în care promitenta vânzătoare sau moştenitorii ei nu vor mai fi de acord cu autentificarea actului atunci se va restitui contravaloarea investiţiilor efectuate de promitenta cumpărătoare, realizarea acestor drepturi poate fi valorificată într-un alt cadru procesual.
Raţiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SC A.P.M. SRL Mangalia să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 59/ COM din 17 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.P.M. SRL Mangalia, împotriva deciziei nr. 59/ COM din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 73/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 7/2006. Comercial → |
|---|
