ICCJ. Decizia nr. 698/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.698/2006
Dosar nou nr. 7326/1/2005
Dosar vechi nr. 1733/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 10275 din 2 septembrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamanta SC I. SCA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA Bucureşti, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în cuantum de 30.000.000 lei, onorariu avocat.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 modificată, taxele de timbru se plătesc anticipat.
Reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 43.223.857 lei şi timbru judiciar în sumă de 50.000 lei, stabilită potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, deşi a fost citată cu această menţiune.
Tribunalul a apreciat că nici o altă cerere a reclamantei nu putea fi pusă în discuţie, cu referire la cererea de suspendare a cauzei potrivit art. 244 pct. 2 C. proc. civ., depusă la 25 august 2004, atâta timp cât reclamanta nu a satisfăcut obligaţia timbrajului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, acestea sunt datorate pârâtei potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care, prin Decizia comercială nr. 106 din 14 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC I. SCA Bucureşti, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10 milioane lei către pârâtă.
Instanţa de apel a analizat criticile aduse sentinţei de fond care vizau motivarea contradictorie a sentinţei în sensul că, deşi instanţa nu putea examina orice altă cerere, în acelaşi timp a pronunţa asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, cerere ce ar fi trebuit soluţionată pe cale separată.
În considerentele deciziei astfel pronunţate s-a reţinut, în esenţă, că în mod corect instanţa de fond a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată, problema achitării taxei de timbru fiind prioritară discutării oricăror alte cereri.
Cu privire la cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în mod corect instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta aflându-se în culpă procesuală şi cauzând pârâtei cheltuieli de judecată cu prilejul chemării acesteia în faţa instanţei de fond.
În fine, s-a reţinut că taxa de timbru achitată că taxa de timbru achitată la data de 14 octombrie 2004 în cuantum de 2.445.000 lei a fost achitată mult după pronunţarea sentinţei de fond, astfel încât nu poate fi reţinută la taxa de timbru parţial achitată pentru acţiunea de fond.
Cheltuielile de judecată în apel sunt datorate pârâtei în temeiul art. 274 C. proc. civ.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta SC I. SCA Bucureşti invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat, ca în fond, după admiterea recursului, respingerea cererii pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată şi admiterea cererii reclamantei de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că în mod nelegal ambele instanţe au respins cererea privind suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 C. proc. civ., deşi s-a dovedit faptul că împotriva fostului director general s-a început urmărirea penală.
În mod greşit instanţa de apel a interpretat dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, şi a reţinut culpa procesuală a reclamantei, în condiţiile în care cererea de suspendare a fost respinsă, ceea ce echivalează cu lipsa culpei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce priveşte prima critică referitoare la respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei formulate de reclamant în temeiul art. 244 C. proc. civ., atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel, aceasta este esenţial nefondată întrucât instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii şi nici nu aveau posibilitatea să o facă.
Prima instanţă nu era legal investită cu o astfel de cerere, prioritară fiind cerinţa timbrajului, ori în cauză s-a stabilit că reclamanta nu a satisfăcut această cerinţă, astfel că, în mod corect instanţa de fond a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată.
Instanţa de apel nu putea lua act de cererea reclamantei privind suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere soluţia pronunţată.
Şi critica privind greşita interpretare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. se constată a fi nefondată.
Dispoziţiile articolului sus menţionat prevăd în mod expres ca partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Din considerentele expuse în examinarea primului motiv de recurs a rezultat că instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii reclamantei privind suspendarea judecării cauzei, astfel că interpretarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. dată de către recurentă este nesusţinută.
În realitate, cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, soluţie ce stabileşte culpa procesuală a reclamantei, în condiţiile în care aceasta nu s-a conformat obligaţiei privitoare a timbrajului. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a provocat un control al autorităţii judecătoreşti şi, în acelaşi timp a cauzat pârâtei cheltuieli cu prilejul chemării sale în judecată, fapt ce a determinat pârâta să îşi angajeze apărător.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi, în consecinţă, va respinge ca nefondat recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 1.000 RON onorariu avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. SCA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 106 din 14 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei noi către intimata pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 701/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 697/2006. Comercial → |
|---|
