ICCJ. Decizia nr. 697/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.697/2006
Dosar nou nr. 6779/1/2005
Dosar vechi nr. 1596/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3454 din 14 septembrie 2004, Tribunalul Cluj, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC T.A. SRL Piteşti în contradictor cu pârâta SC C.R. SA Cluj – Napoca, privind anularea H.A.G.O.A. din 30 martie 2004 cât şi anularea hotărârii nr. 1 din aceeaşi dată a A.G.E.A. şi suspendarea executării lor.
Instanţa de fond a reţinut în motivarea sentinţei că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia instituită de art. 179 din Legea nr. 31/1990, punând la dispoziţia acţionarilor situaţiile financiare anuale şi raportul administratorului cu cel puţin 15 zile înainte de întrunirea adunării generale în vederea consultării lor la sediul firmei, documente ce au fost dezbătute în adunarea generală şi aprobate cu majoritate de voturi.
De asemenea, nu s-a reţinut nulitatea A.G.E.A. nr. 1 din 30 martie 2004, deoarece ordinea de zi din convocator a fost pusă în discuţia acţionarilor şi votată ca atare.
În contra sentinţei a declarat apel reclamanta SC T.A. SRL Piteşti.
Criticile apelantei privind încălcarea dreptului la informare, prevăzut de art. 179 din Legea nr. 31/1990 modificată, a procedurii votului secret reglementată de art. 150 din aceeaşi lege cu privire la răspunderea administratorului şi discutarea unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost cuprinse în convocator au fost înlăturate de instanţa de apel care a statuat prin Decizia nr. 23 din 17 februarie 2005 că:
- prevederile art. 179 din Legea nr. 31/1990 au fost respectate de pârâtă prin depunerea documentelor la care se referă acest text de lege la sediul societăţii, reclamanta nefăcând dovada avansării cheltuielilor necesare comunicării actelor;
- raportul administratorului a fost prezentat în adunare iar întocmirea lui necorespunzătoare din punctul de vedere al apelantei nu este de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii A.G.A., un astfel de motiv nefiind prevăzut de lege;
- nici lipsa menţiunii din raportul cenzorilor despre faptul aducerii la cunoştinţă a raportului administratorului, conform art. 176 din Legea nr. 31/1990 nu atrage nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. ci eventual nulitatea lor relativă;
- art. 150 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 refera la răspunderea directorilor fără a face distincţia după cum aceştia sunt sau nu executivi, iar art. 147 din lege îi asimilează administratorului din punct de vedere al răspunderii, exercitarea votului secret rezultând din buletinele de vot;
- ordinea de zi a fost supusă votului fiind pusă în discuţia adunării neconcordanţa cu ordinea de zi din convocator, iar omisiunea de a cuprinde în ordinea de zi şi a hotărî asupra tuturor problemelor din convocator nu constituie motiv de nulitate absolută a hotărârii, el nefiind prevăzut de lege, situaţia contrară atrăgând o atare sancţiune.
Reclamanta SC T.A. SRL a declarat recurs împotriva deciziei menţionate solicitând modificarea ei şi pe fond admiterea acţiunii pentru motivele care urmează:
I. Decizia este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
1. Greşit s-a apreciat că hotărârea nr. 1 a A.G.E.A. nu este lovită de nulitate absolută deoarece neincluderea în cuprinsul hotărârii a unei decizii votate şi validate de majoritatea acţionarilor reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990, imperative, de natură a atrage o atare sancţiune.
2. instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 1331 şi art. 179 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 deoarece, deşi din probele administrate rezultă că a solicitat comunicarea documentelor contabile supuse dezbaterii, i s-a refuzat acest lucru, nefiindu-i comunicat nici cuantumul sumelor pe care trebuia să le avanseze, iar neexecutarea hotărârilor judecătoreşti prin care societatea a fost obligată în acest sens reprezintă un drept al creditorului a cărui neexecutare nu-i poate fi imputată.
3. incorect instanţa a înlăturat susţinerile în sensul nulităţii hotărârii A.G.A. determinată de întocmirea necorespunzătoare a raportului administratorului şi de necuprinderea în raportul cenzorilor a menţiunii că raportul administratorului le-a fost prezentat cu o lună înainte de ţinerea adunării generale; prin modul lacunar de întocmire fiind în contradicţie cu art. 158 din Legea nr. 31/1990 care prevede un „raport amănunţit";
4. Decizia atacată este nelegală prin încălcarea art. 129 din Legea nr. 31/1990, care prevede votul secret pentru hotărârea referitoare la răspunderea administratorului.
II. Decizia atacată este netemeinică (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.) deoarece în ce priveşte bugetul de venituri şi cheltuieli prevăzut pentru anul 2004 probaţiunea a fost incompletă fiind prezentate acţionarilor doar cifre estimative.
Intimata SC C.R. SA a depus întâmpinare solicitând, după caz, respingerea recursului ca tardiv motivat conform art. 301 C. proc. civ., constatarea nulităţii lui pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 3021, iar pe fond respingerea lui ca nefondat.
Recursul este tardiv motivat, susţine intimata, având în vedere că motivele de recurs au fost depuse la 13 aprilie 2005, iar Decizia instanţei de apel i-a fost comunicată recurentei la 17 martie 2005 sau la 25 martie 2005.
Recursul este nul deoarece în cererea de recurs nu se precizează numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare fiscală şi contul bancar.
Pe fond intimata arată că motivele de nelegalitate nu sunt întemeiate deoarece:
- ordinea de zi a fost respectată iar pentru vânzarea unui autotractor S. nu era necesar acordul adunării generale, aceasta fiind în competenţa administratorului societăţii;
- raportul administratorului şi situaţiile financiare au fost depuse în termenul legal la sediul societăţii fiind respectat art. 179 din Legea nr. 31/1998, recurenta solicitând copii legalizate după procesele verbale ale şedinţelor comisiei de cenzori şi balanţele de verificare lunară ale societăţii ceea ce contravenea prevederilor art. 159 alin. (3) din lege, iar sentinţa nr. 189 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Comercial Cluj de obligare la comunicarea unor documente a fost schimbată prin Decizia nr. 83/2005 a Curţii de Apel Cluj în sensul respingerii acţiunii;
- întocmirea necorespunzătoare a raportului administratorului unic nu constituie motiv de nulitate a hotărârii A.G.A., acesta fiind prezentat şi comisiei de cenzori care şi-a întocmit în mod necorespunzător raportul;
- exercitarea votului în formă scrisă rezultă din buletinul de vot, fiind respectat art. 129 cât priveşte angajarea răspunderii directorului executiv, votul în speţă fiind, de altfel, previzibil;
- faptul că cifrele din bugetul de venituri şi cheltuieli ar fi estimative nu poate conduce la nulitatea hotărârii A.G.A.
Recursul nu este fondat.
I. Cu privire la excepţiile invocate.
1. În referire la tardivitatea motivării recursului, este de observat că recursul declarat de reclamantă a fost motivat în termen, 29 martie 2005, data comunicării deciziei cu 11 aprilie 2005 data recomandatei, aşa încât excepţia de nulitate a recursului pe acest temei, invocată de intimată nu se susţine.
Nici excepţia nulităţii întemeiată pe dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ. nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, prin Decizia nr. 176/2005 Curtea Constituţională a stabilit că textul art. 3021 C. proc. civ. este neconstituţional în ce priveşte sancţionarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii de recurs, printre altele: numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau ale înscrierii în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau după caz, Cod fiscal şi contul bancar.
2. Totodată, trebuie precizat că, potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situaţiile limitativ prevăzute de textul de lege, numai pentru motive de nelegalitate.
Aşadar, criticile de netemeinicie reluate în dezvoltarea motivelor de recurs nu vor fi analizate, cum este, de exemplu, ultima critică expres numită de netemeinicie a hotărârii atacate şi care vizând caracterul incomplet al probaţiunii administrate este în discordanţă vădită cu temeiul de drept ce i-a fost alăturat şi anume 304 pct. 10 C. proc. civ.
II. Cu privire la motivul de nelegalitate (304 pct. 9 C. proc. civ.).
1. Prima critică subsumată motivului de nelegalitate constând în neincluderea în hotărâre a unei decizii adoptate nu poate fi primită.
Pe de o parte, situaţia în sine nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 129, în prezent art. 130 din Legea nr. 31/1990 republicată, acesta reglementând modalitatea de vot: deschis sau secret, iar, pe de altă parte, cum corect a stabilit instanţa de apel, nu constituie un motiv de anulare a hotărârii, din perspectiva art. 132 din lege ci, eventual, de rectificare sau de completare a acesteia.
2. În ce priveşte încălcarea prevederilor art. 1331 şi art. 179, în prezent art. 135 şi respectiv art. 184 din Legea nr. 31/1990 republicată prin Decizia atacată se constată netemeinicia criticii formulate.
Este de observat că, prevederile art. 135 şi art. 184 din legea republicată au un obiect de reglementare diferit deşi ambele articole configurează dreptul de informare al acţionarilor dar în momente diferite. Art. 135 referă la dreptul de informare al acţionarilor între şedinţele adunărilor generale, cel mult de două ori în cursul unui exerciţiu financiar, de competenţa consiliului de administraţie sau, în caz de refuz, al instanţei competente, drept pe care recurenta şi l-a valorificat în instanţă. Art. 184 din lege referă la dreptul de informare al acţionarilor asupra documentelor ce vor fi dezbătute într-o adunare generală, şi numai acesta este incident în cauza de faţă, în care se solicită anularea unor hotărâri A.G.A. Ori, este de necontestat că societatea intimată în respectarea acestui articol a depus la sediul societăţii în cele 15 zile care au precedat întrunirea adunării generale, pentru a fi consultate de acţionari, situaţiile financiare anuale împreună cu raportul administratorului şi al cenzorilor, iar necomunicarea copiilor către recurentă este justificată de vreme ce solicitarea acesteia a vizat alte documente.
3. În mod corect au statuat instanţele că modul de întocmire al rapoartelor de către administrator şi cenzori nu poate constitui temei pentru anularea hotărârilor câtă vreme aceste rapoarte au fost dezbătute în adunare, votate şi adoptate, critica cu acest obiect nefiind deci întemeiată.
4. Nici ultima critică de nelegalitate nu poate fi primită deoarece, pe de o parte, s-a reţinut ca fiind dovedită condiţia respectării votului secret reglementat de art. 130 din Legea nr. 31/1990 republicată, pentru angajarea răspunderii directorului executiv B.I. iar, pe de altă parte, recurenta nu poate să-şi invoce propria culpă constând în nesocotirea de către ea, în calitate de acţionară, a prevederilor art. 125 alin. (5) din legea societăţilor comerciale prin împuternicirea dată chiar directorului executiv B.I. să-i exprime votul în această chestiune, hotărârea fiind adoptată totuşi cu majoritatea cerută chiar fără votul acesteia.
IV. Aşa fiind, pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.A. SRL Piteşti, împotriva deciziei nr. 23 din 17 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 698/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 694/2006. Comercial → |
|---|
