ICCJ. Decizia nr. 701/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.701/2006
Dosar nou nr. 10306/1/2005
Dosar vechi nr. 2481/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 88 din 28 februarie 2005, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea comercială formulată de reclamanta SC L. SRL Satu Mare în contradictor cu pârâţii P.D. – O.J.S.M. şi P.S.M. în reprezentarea S.E.S.L. Satu Mare, pentru constatarea nulităţii absolute a prelungirii contractului de închiriere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în temeiul art. 5 din H.C.L. nr. 5 din 26 februarie 1998, contractul de închiriere din 1 martie 1996 încheiat de cele două pârâte s-a prelungit cu 5 ani începând cu 1 martie 2001 până la 1 martie 2006, cu respectarea acestui articol, prima pârâtă neîncadrându-se în prevederile art. 6 din hotărâre.
S-a mai reţinut respectarea de către cele două pârâte a prevederilor art. 7 din Legea nr. 43/2003, privind finanţarea partidelor politice, contractul de închiriere îndeplinind condiţiile art. 948 C. civ., precum şi lipsa de relevanţă a contractelor de colaborare dintre reclamantă şi pârâta P.D. – O.J.S.M., reclamanta fiind evacuată din spaţiul situat în Satu Mare (Decizia nr. 109/ C din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea).
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială prin Decizia nr. 68 din 17 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC L. SRL, criticile formulate fiind înlăturate cu motivarea că:
- faptul că prelungirea contractului de închiriere ar fi avut loc în anul 2004 cu încălcarea art. 5 şi 6 din H.C.L. nr. 5 din 26 februarie 1998 prin schimbarea destinaţiei din sediu în spaţiu comercial nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, nefiind dovedită lipsa vreunui element de valabilitate a contractului prevăzut de art. 948 C. civ.;
- sancţiunea prevăzută de contractul de închiriere pentru subînchirierea spaţiului comercial de către chiriaş este rezilierea lui iar nu sancţiunea nulităţii, cum greşit pretinde apelanta;
- prevederile art. 7 din Legea nr. 45/2003 privind finanţarea partidelor nu au fost încălcate, între părţi fiind încheiate contracte de colaborare iar nu de închiriere, iar valabilitatea acestora a încetat anterior adoptării legii;
- faptul că parte din spaţiul închiriat a fost vândut de C.L. conform Legii nr. 550/2002 nu atrage sancţiunea nulităţii contractului de închiriere, el poate duce la rezilierea lui parţială;
- susţinerea cu privire la perceperea unei chirii majorate nu a fost dovedită.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L. SRL Satu Mare pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia şi, pe fond, admiterea acţiunii, anularea contractului de închiriere intervenit între P.S.M. şi P.D., în ce priveşte spaţiul comercial situat în Satu Mare.
Recurenta invocă în dezvoltarea motivelor că, în speţă, contractul de închiriere a fost prelungit în anul 2004, iar nu la expirarea termenului de 5 ani, printr-o simplă menţiune, cu încălcarea H.C.L. nr. 5 din 26 februarie 1998, acesta încălcând şi prevederile art. 7 din Legea nr. 43/2003, iar unul din cele două spaţii comerciale, obiect al contractului, a fost vândut de C.L. conform Legii nr. 550/2002.
Recursul nu este fondat.
1. Reclamanta recurentă a investit instanţa de fond cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a prelungirii contractului de închiriere din 1 martie 1996 încheiat între cele două pârâte, în ce priveşte spaţiul comercial în suprafaţă de 67,8 mp. situat la parterul sediului, motivat de faptul că această prelungire s-a făcut înainte de expirarea termenului contractual de 5 ani, cu încălcarea art. 5 şi 6 din H.C.L. nr. 5 din 26 februarie 1998 şi ale Legii nr. 43/2003, art. 7.
2. Menţiunea a cărei anulare se solicită are următorul conţinut: „contractul se prelungeşte conform art. 5 din H.C.L. nr. 5 din 28 februarie 1998, pe o perioadă de 5 ani, începând cu 1 martie 2001 până la 1 martie 2006". Convenţia de prelungire are ca obiect perioada de după expirarea termenului contractual iniţial convenit, fiind fără relevanţă faptul că asupra prelungirii termenului s-a convenit anterior expirării lui, sau ulterior dacă a operat tacita relocaţiune, fapt care, oricum, nu se constituie în motiv de nulitate absolută, singura sancţiune pe care recurenta reclamantă o poate invoca, ea fiind terţ faţă de acest contract.
3. Nici eventuala încălcare a prevederilor H.C.L. nr. 5 din 24 februarie 1998 nu atrage sancţiunea nulităţii absolute, ci, conform art. 6 numai rezilierea unilaterală a contractelor de închiriere de către C.L.
4. Cum nici prevederile art. 7 din Legea nr. 43/2003 nu sunt incidente în speţă, fiind adoptate ulterior contractului de închiriere a cărui durată a fost prelungită, iar diminuarea obiectului contractului de închiriere prin valorificare în parte conform Legii nr. 550/2002 nu se constituie în motiv de nulitate absolută ci de reziliere a contractului de închiriere, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC L. SRL Satu Mare, împotriva deciziei nr. 68 din 17 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 704/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 698/2006. Comercial → |
|---|
