ICCJ. Decizia nr. 73/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 73/2006
Dosar nou nr. 8660/1/2005
Dosar vechi nr. 2068/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 februarie 2004 şi precizată ulterior reclamanta SC C. SA Paşcani a chemat în judecată P.M.P. şi C.L.M.P. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligaţi la plata sumei de 10.236.559.000 lei contravaloare lucrări de construcţii realizate în perioada 2001 – 2003, penalităţi de întârziere şi daune interese cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor reclamanta a arătat în urma adjudecării prin licitaţie publică a lucrărilor de construcţii finanţate de A.N.L. pentru imobilul bloc, între reclamantă şi pârâţi s-a încheiat actul adiţional din 1 februarie 2002 având ca obiect executarea lucrărilor de construcţii aferente acestui imobil, precum şi actul adiţional din 1 aprilie 2002 pentru continuarea lucrărilor de construcţii la C.C.P.
Pentru lucrările efectuate s-au emis facturile din 31 decembrie 2002, din 30 iunie 2002 şi din 30 decembrie 2002.
Pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a actelor adiţionale din 1 februarie 2002 şi din 15 ianuarie 2002 întrucât au fost încheiate cu o parte contractantă lipsită de capacitate juridică civilă, solicitând totodată să se dispună compensarea datoriilor sale cu suma de 1.350.000.000 lei datorată de către reclamantă la bugetul de stat cu titlu de impozit şi taxe.
În cauză la solicitarea reclamantei s-a dispus şi efectuarea unei expertize contabile iar în baza probatoriului administrat prin sentinţa nr. 90 din 30 noiembrie 2004 Tribunalul Iaşi, secţia comercială, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a admis în parte acţiunea obligând pârâţii la plata sumei de 2.446.091.867 lei contravaloare lucrări, 741.403.337 lei penalităţi de întârziere şi 151.769.952 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă reclamanta a făcut dovada executării lucrărilor a căror contravaloare o solicită prin situaţiile de lucrări confirmate de expertiza efectuată în cauză, suma real datorată fiind de 2.446.091.867 lei, procesele verbale de compensare neputând fi luat în consideraţie întrucât privesc plata altor facturi decât cele care fac obiectul cauzei.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a respins excepţia invocată întrucât actele adiţionale şi celelalte convenţii au fost încheiate de primărie prin primar, iar potrivit art. 35 din decretul nr. 31/1954 alin. (2) „actele făcute de organele persoanei juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi".
Cu privire la operaţiunea de compensare, s-a arătat că nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la suma datorată de reclamantă cu titlu de impozite şi taxe.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel atât reclamanta cât şi pârâţii.
În motivarea apelului SC C. SA Paşcani precizează că înţelege să critice sentinţa pronunţată pentru faptul că instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind daunele interese şi de asemenea s-au omis cheltuielile de judecată ocazionate de efectuarea expertizei.
Pârâţii susţin că nu au capacitate procesuală pasivă în cauză, invocând în sprijinul susţinerii dispoziţiile art. 19 şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a A.P.L. care prevede că P. este o autoritate a A.P.L. cu rol executiv, iar C.L.M.P. este autoritate cu rol deliberativ şi numai comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public, acesta având patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină.
În aceste condiţii, susţin apelanţii, acţiunea apare şi inadmisibilă deoarece nu se poate efectua o plată dacă nu ai patrimoniu, iar actele adiţionale au fost încheiate cu P.M.P.
De asemenea se susţine că plata penalităţilor a fost calculată abuziv, întrucât potrivit clauzelor contractuale reclamanta are şi în prezent obligaţia legală să le convoace şi să întocmească procesele verbale de recepţie finală a obiectivelor de construcţie.
Prin Decizia nr. 49 din 11 aprilie 2005 Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei SC C. SA şi a respins apelul pârâţilor ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că nu se justifică excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi nici nulitatea absolută a actelor adiţionale încheiate deoarece acestea au fost încheiate de P., acele fiind semnate de P.M.F. aplicându-se apostila P.
De asemenea s-au reţinut justificate temeiurile legale invocate în respingerea excepţiei respectiv art. 35 din Legea nr. 31/1954.
Au fost înlăturate şi criticile făcute pe fondul cauzei reţinându-se că s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză şi clauzele inserate în conţinutul actelor adiţionale, iar pe reconvenţională s-a constatat că nu s-au produs dovezi din conţinutul cărora să rezulte că SC C. SA este debitoare faţă de F.P.P., pentru a opera o eventuală compensare.
Cu privire la apelul reclamantei SC C. SA, s-a reţinut că aceasta nu a achitat taxa legală de timbru deşi i s-a pus în vedere fiindu-i comunicat şi cuantumul acesteia, astfel că s-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva soluţiei instanţei de apel au declarat recurs atât reclamanta cât şi pârâţii.
Reclamanta invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţine că în mod greşit i-a fost anulat apelul ca netimbrat din moment ce pentru termenul din 11 aprilie 2005 a achitat taxa de timbru cu ordinul de plată din 8 aprilie 2005 fiind comunicată instanţei cu scrisoare recomandată.
Criticile pârâţilor fac referire la aspecte de nelegalitate invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. susţinând că în mod nejustificat instanţa de apel nu a luat în consideraţie plăţile efectuate până la nivelul sumei de 1.866.042.952 lei creând situaţia nefirească ca sumele să fie plătite de două ori, iar până la data recursului fiind achitată suma totală de 2.436.042.952 lei.
Cu privire la suma de 751.442.252 lei recurenta reiterează cererea privind compensarea arătând că procesul verbal din 16 noiembrie 2004 atestă existenţa creanţei bugetare, reiterând şi excepţiile de ordine publică invocate.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Faptul că ordinul de plată privind achitarea taxei de timbru a fost primit la instanţa de apel după pronunţare, nu poate constitui motiv de nelegalitate, la data pronunţării deciziei instanţa de apel nefiind în posesia acestei dovezi făcând aplicaţiunea dispoziţiilor sancţionatorii prevăzute de Legea nr. 146/1997.
Cu privire la criticile pârâţilor se reţine că acestea vizează mai mult aspecte de netemeinicie.
Faptul reiterării excepţiilor nu poate fi luat în consideraţie întrucât nu s-au formulat critici asupra modului cum au fost soluţionate aceste excepţii.
Motivul că pe parcursul soluţionării cauzei o parte din debit a fost achitat, nu constituie o critică, acest aspect fiind în realitate o chestiune ce ţine de executarea hotărârii.
Cu privire la cererea privind compensarea, în adevăr aşa cum a reţinut şi instanţa de apel nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor privind compensarea eventualelor datorii reciproce, iar recurentele confundă părţile raporturilor juridice cu privire la compensare.
S.F.P.L.P. este o instituţie autonomă ce nu poate fi confundată cu C.L.P. şi P.
Faţă de cele arătate având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC C. SA Paşcani şi pârâţii P.M.P. şi C.L.M.P. împotriva deciziei nr. 49 din 11 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 70/2006. Comercial → |
|---|
