ICCJ. Decizia nr. 712/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.712/2006
Dosar nou nr. 12728/1/2005
Dosar vechi nr. 3087/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la data de 1 iulie 2003 la Judecătoria Drăgăşani, Judeţ Vâlcea, reclamantele V.V. şi SC L.V. SRL au solicitat obligarea pârâtei SC P. SRL Drăgăşani să demoleze chioşcul metalic amplasat pe terenul proprietatea reclamantei V.V. pe o suprafaţă de teren de 80 m2 situat în Drăgăşani, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta V.V. să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtei.
Într-un prim ciclu procesul Judecătoria Drăgăşani admite în parte acţiunea prin sentinţa civilă nr. 1257 din 26 mai 2004.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă prin Decizia civilă nr. 260 din 21 octombrie 2004 admite apelul declarat de pârâtă, anulează sentinţa pronunţată de judecătorie şi trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, secţiei comerciale din Cadrul Tribunalului Vâlcea, stabilind natura comercială a litigiului.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, prin sentinţa nr. 97 pronunţată la data de 16 februarie 2005 admite în parte acţiunea şi în consecinţă obligă pârâta să demoleze chioşcul metalic situat în Drăgăşani, pe terenul reclamantei V.V., iar în caz contrar autorizează reclamantele să-l demoleze pe cheltuiala pârâtei.
Totodată tribunalul respinge cererea reclamantelor privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor datorate urmare pierderilor financiare suferite de reclamanta societate comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că între reclamanta V.V. şi pârâtă s-a încheiat la data de 17 mai 2001 un contract de locaţiune având ca obiect suprafaţa de 80 m.p. situat în Drăgăşani, aparţinând reclamantei, durata contractului fiind de 3 ani respectiv 1 mai 2001 – 3 mai 2004.
Cum locaţiunea a expirat la 3 mai 2004, pârâta deţine terenul fără temei legal, astfel că se impune să demoleze construcţia metalică edificată pe teren.
În ce priveşte pe reclamanta persoană juridică SC L.V. SRL instanţa a reţinut că la data de 1 martie 2003 reclamanta V.V. a încheiat cu societatea un contract de închiriere a unei suprafeţe de teren de 160 m.p. ce include şi cei 80 m.p. deţinuţi de pârâtă fără temei legal, dar referitor la cererea de despăgubiri solicitate, acestea nu au fost dovedite, capătul de cerere cu acest obiect fiind respins a neîntemeiat.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel susţinând că terenul de 80 m2 nu aparţine reclamantei V.V. ci P.M.D. fiind proprietate publică, şi în consecinţă reclamanta nu este în drept să pretindă chirie şi să solicite demolarea construcţiei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 76 din data de 18 mai 2005 respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtă.
Instanţa de apel constată că astfel cum au fost formulate motivele de apel conţin cereri noi, nepuse în discuţie cu ocazia fondului cereri vizând constatarea nulităţii contractul de închiriere convenit cu reclamanta V.V.; constatarea falsului certificatului de moştenitor prin care aceasta se legitimează procesual activ şi apartenenţa terenului la domeniul public, iar potrivit art. 292 C. proc. civ., în apel părţile nu pot folosi alte motive, mijloace de apărare sau dovezi decât cele invocate la prima instanţă.
Distinct de acestea instanţa de apel reţine că nici una din afirmaţiile făcute în apel nu este însoţită de dovezi corespunzătoare pentru a le da eficienţă din perspectiva caracterului devolutiv al căii de atac formulate.
În contra acestei decizii pârâta a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii.
În dezvoltarea criticilor formulate recurenta a susţinut următoarele:
- instanţa nu s-a pronunţat asupra nulităţii contractului de închiriere convenit cu reclamanta V.V., nulitate absolută care poate fi invocată fie pe cale de acţiune fie pe excepţie;
- instanţa nu a dat eficienţă adresei emisă de P.M.D. care atestă faptul că terenul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nu este proprietatea reclamantei.
În susţinerea recursului, s-au depus de către recurentă acte noi, respectiv contractul de închiriere încheiat la 30 august 2005 între P.M.D. şi SC P. SRL, prin care terenul în suprafaţă de 80 m2 este închiriat temporar recurentei pe o perioadă de patru luni, precum şi adresa din 25 mai 2004, emisă de aceeaşi P.M.D. referitoare la regimul juridic al suprafeţei de teren de 250 m.p. situate în str. Gib Mihăescu.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Este de necontestat că intimata – reclamantă V.V. este titulara dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 1602 m.p. situat în Drăgăşani, Judeţ Vâlcea, dobândit în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat la 19 iunie 1968 de fostul N.S.L.D. şi a certificatului de moştenitor, drept de proprietate înscris în Cartea funciară a Oraşului Drăgăşani, conform încheierii nr. 2764/2006 a O.C.P.I. Vâlcea.
2. Prin urmare excepţia nulităţii contractului de închiriere convenit cu pârâta – recurentă la data de 17 mai 2001 pentru suprafaţa de 80 m.p. din terenul proprietatea intimatei, nu se fundamentează legal, intimata a încheiat contractul de închiriere în calitatea sa de proprietară a bunului.
Adresele invocate de către recurent în susţinerea apărării sale, în sensul că cei 80 m.p. de teren ce au făcut obiectul contractului de închiriere aparţin D.P.M.D., adrese emanând de la P.M.D. în cadrul corespondenţei purtate cu recurentul nu face dovada dreptului de proprietate publică asupra terenului de 80 m2 în discuţie, distinct de faptul că, conţin o serie de inexactităţi cu privire la întinderea suprafeţei de teren proprietatea intimatei care este de 1602 m.p. şi nu de 1030 m.p. aşa num se menţionează, afirmaţiile din adresele susmenţionate nefiind susţinute de nici un document oficial, care să ateste dreptul de proprietate publică asupra terenului.
Ca atare, nici contractul de închiriere depus de recurent, în recurs, ca act nou, contract prin care P.M.D. închiriază temporar suprafaţa de 80 m.p. teren în str. Gib Mihăescu, nu are nici o semnificaţie juridică în soluţionarea cauzei în condiţiile în care nu s-au administrat dovezi concludente în sensul că cei 80 m.p. teren situat în str. Gib Mihăescu, exced suprafeţei de teren de 1.602 m.p. deţinuţi de intimata V.V. la aceeaşi adresă şi reprezintă proprietate publică a M.D. distinct de faptul că la data soluţionării cauzei contractul îşi încetase valabilitatea.
3. Faţă de cele ce preced critica de nelegalitate invocată de recurent nu se susţine.
Instanţa de apel, examinând excepţia nulităţii contractului de închiriere invocată de recurent în apărarea sa şi înscrisurile depuse în susţinerea sa, a constatat în mod just că intimata în calitate de proprietară a terenului de 80 m2 a dispus de bunul său prin cedarea folosinţei bunului în mod legal, fiind îndreptăţită la expirarea locaţiunii să solicite restituirea lucrului în starea în care l-a primit prin demolarea construcţiei metalice edificate pe teren.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SRL, împotriva deciziei nr. 76/A/C din 18 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 709/2006. Comercial → |
|---|
