ICCJ. Decizia nr. 75/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 75/2006
Dosar nou nr. 9713/1/2005
Dosar vechi nr. 2333/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2004 Corpul executorilor bancari şi B.C.R. a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire asupra sumei de 6.630.138.888 lei, plus dobânzile datorate până la data plăţii, sumă ce va fi actualizată până la data plăţii efective, în mâinile terţului poprit SC E. SA, în baza titlului executoriu, contractul de credit din 11 decembrie 2002 şi contractul de cesiune, prin care debitorul SC S.I. SRL este obligat la plata sumei de 6.330.138.888 lei, către B.C.R.
Judecătoria sectorului 5 prin încheierea nr. 874 din 17 iunie 2004 a respins cererea ca neîntemeiată, motivat de faptul că, cesiunea de creanţă nu îi este opozabilă debitorului cedat, nefiind îndeplinite formalităţile cerute de lege în sensul notificării sau acceptării în forma autentică a cesiunii din partea debitorului este conform art. 1393 C. civ.
Împotriva acestei încheieri a promovat apel B.C.R. criticile vizând omisiunea instanţei de fond care nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate debitorul cedat fiind notificat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 234 din 25 martie 2005 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea creditoarei de executare silită a SC S.I. SRL, întrucât cesiunea de creanţă nu îi este opozabilă debitorului cedat, câtă vreme nu au fost îndeplinite formalităţile cerute de lege în sensul notificării sau acceptării în formă autentică din partea acestuia, conform dispoziţiilor art. 1393 C. civ.
Împotriva soluţiei instanţei de apel a declarat recurs B.C.R. SA, sucursala Novaci, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că au fost respectate dispoziţiile art. 1393 C. civ. executorii judecătoreşti fiind investiţi să îndeplinească un serviciu public, actul îndeplinit de executorul judecătoresc fiind un act de autoritate.
Recursul este nefondat.
Deşi invocă dispoziţiile pct. 3 din art. 304 C. proc. civ., recurenta nu justifică critica formulată respectiv că hotărârea s-a dat cu încălcarea altei instanţe, în speţă cererea s-a judecat conform normelor de competenţă în materie de executare silită.
Cu privire la critica privind încălcarea dispoziţiilor legale se reţine că potrivit art. 1393 C. civ. cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea, acelaşi efect având acceptarea cesiunii făcută de debitor într-un act autentic.
Din economia textului precizat rezultă că notificarea sau acceptarea cesiunii se face în formă autentică numai în aceste condiţii fiindu-i opozabilă debitorului cedat.
Art. 85 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare vine să întărească această cerinţă fiind prevăzută imperativ obligaţia cesionarului să notifice în scris cesiunea debitorului cedat, fie prin act sub semnătură privată fie prin intermediul instanţei sau prin act autentic de notarul public.
Faţă de cele arătate criticile formulate urmează a fi înlăturate şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea B.C.R. SA Târgu Jiu (succesoarea agenţiei Novaci) împotriva deciziei nr. 234 din 25 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 749/2006. Comercial → |
|---|
