ICCJ. Decizia nr. 735/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 735/2006
Dosar nou nr. 9497/1/2005
Dosar vechi nr. 2278/2005
Şedinţa publică din 20 februarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 decembrie 2000 reclamanţii D.I., M.S., B.I., B.S. şi M.V., în contradictoriu cu pârâta SC C.D.D. SRL Buzău, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea H.A.G.A. adoptate la data de 30 martie 2000, precum şi anularea actului adiţional din 12 octombrie 2000.
În al doilea ciclu procesual, în fond după casare, prin sentinţa nr. 1386 din 16 iulie 2002 Tribunalul Buzău a admis acţiunea şi a dispus anularea hotărârilor menţionate în petit şi a actelor subsecvente acestora, respectiv actul adiţional autentificat la 12 octombrie 2000.
Instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei astfel pronunţate că hotărârile contestate au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 şi art. 130 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, cu referire la publicarea convocării A.G.A. şi a ordinii de zi.
Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs pârâta SC C.D.D. SRL Buzău, iar prin Decizia nr. 3150 din 18 octombrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, ca nefondată.
Împotriva acestei din urmă decizii, P.G.P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. II alin. (3) din OG nr. 58/2003 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., criticând Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 1213 din 25 martie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a respins recursul în anulare, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 317 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că soluţionarea recursului în anulare s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare.
În acest sens, contestatorii au susţinut că pentru termenul din 25 martie 2004, data soluţionării cauzei, nu au fost citaţi, în condiţiile în care termenul a fost preschimbat de la 31 martie 2004, instanţa încălcând astfel dispoziţiile art. 153 C. proc. civ. ce impun obligativitatea citării părţilor în cazul preschimbării termenului de judecată.
Prin Decizia nr. 1195 din 22 februarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a admis contestaţia în anulare şi a dispus anularea deciziei nr. 1213 din 25 martie 2004, stabilind termen pentru rejudecarea recursului în anulare.
Împotriva acestei din urmă decizii, la data de 9 iunie 2005, pârâta a formulat o nouă contestaţie în anulare în temeiul art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Contestatorii au susţinut că hotărârea contestată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la citare.
Se susţine că, atât contestatorii cât şi instanţa aveau la cunoştinţă împrejurarea că societatea pârâtă este în cursul procedurii de faliment şi are desemnat lichidator judiciar SC I.E.C. SRL, lichidator ce nu a fost citat în tot cursul judecăţii contestaţiei în anulare. Aşa fiind, hotărârea astfel pronunţată este lovită de nulitate şi se impune anularea acesteia şi fixarea unui termen pentru rejudecarea pricinii.
Prin întâmpinare, intimaţii – reclamanţi au invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicţie.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesuale civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Hotărârea contestată de către pârâtă, din punct de vedere procedural, deşi are caracterul irevocabil impus de cerinţele exprese ale dispoziţiilor art. 317 teza I, nu îndeplineşte cerinţele ale aceluiaşi text de lege prevăzute în cea de-a doua teză, cu referire la motivele ce nu au putut fi invocate în apel sau recurs.
Intenţia legiuitorului la redactarea acestui text de lege a vizat în mod categoric controlul judiciar, pe cale de retractare, numai al hotărârilor supuse deja reformării. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. ce fac trimitere expresă la hotărârile instanţelor de recurs.
Aşadar, motivele invocate de contestatori nu se subscriu textului legal sus citat, fiind în legătură cu o hotărâre pronunţată într-o cale de retractare şi nu cea specifică unei căi devolutive sau de reformare.
În speţă, inadmisibilitatea căii de atac derivă şi din lipsa interesului în promovarea unei astfel de cereri, având în vedere soluţia pronunţată în prima contestaţie, contestatoarea nefiind prejudiciată în nici un fel în interesele sale.
Pe de altă parte, nici condiţia impusă de dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestaţia în anulare, în condiţiile în care, textul legal invocat vizează o hotărâre ce soluţionează fondul cauzei în apel sau recurs. Ori, hotărârea contestată a anulat o decizie prin care Înalta Curte a respins recursul în anulare promovat de P.G.P. şi, a fixat termenul pentru rejudecarea acestuia.
Dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre pronunţată în contestaţie în anulare ar fi supusă unei noi contestaţii în anulare, în alte condiţii decât cele prevăzute în art. 321 C. proc. civ., situaţia în speţă, soluţiile pronunţate sub aspect procedural ar da naştere unor situaţii juridice nefireşti pentru ordinea de drept avută în vedere de legiuitor la stabilirea sistemului de jurisdicţie.
Se constată aşadar, că cererea nu este admisibilă potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Ori, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de pârâta SC C.D.D. SRL prin lichidator judiciar SC I.E.C. SRL, împotriva deciziei nr. 1195 din 22 februarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 721/2006. Comercial → |
|---|
