ICCJ. Decizia nr. 82/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 82/2006
Dosar nou nr. 15139/1/2005
Dosar vechi nr. 3691/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 22 din 2 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti a fost admisă, astfel cum a fost precizată şi micşorată acţiunea formulată de reclamanta SC J.I. SRL cu sediul social în Bucureşti împotriva pârâtei SC D. SRL, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 55.693,99 dolari S.U.A. şi a sumei de 30.337,73 dolari S.U.A. în lei la cursului leu /dolari S.U.A. a pieţei interbancare din ziua efectuării plăţii, cu titlu de penalităţi de întârziere la plata preţului mărfii livrate în baza contractelor din 9 ianuarie 2003 şi 21 ianuarie 2002. De asemenea a mai fost obligată pârâta şi la plata sumei de 103.435.804 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cererea reconvenţională a fost respinsă ca nefondată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa arbitrală, a stabilit că între părţi, în executarea obligaţiilor asumate prin contractul de comision pentru operaţiuni de export din 9 ianuarie 2003, au avut loc multiple livrări de marfă, urmate de plata lor de către beneficiar, iar probele fac dovada întârzierii plăţii de către pârâtă. Argumentele aduse în susţinerea cererii reconvenţionale, în sensul că reclamanta-pârâtă datorează la rândul său penalităţi de întârziere conform anexei la contractul din 21 ianuarie 2002 urmează a fi înlăturate, determinat de aceea că obligaţiile asumate prin această anexă au fost anulate de către părţi în mod expres.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 132 din 6 septembrie 2005 a respins ca nefondată acţiunea în anulare formulată de SC D. SRL Galaţi împotriva sentinţei arbitrale din 2 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, în dosarul nr. 362/2004 în contradictoriu cu intimata SC J.I. SRL Bucureşti.
Instanţa judecătorească a reţinut, în esenţă, că probele nu relevă împrejurări că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziţii imperative ale legii. Motivarea sentinţei arbitrale este determinată de aprecierile tribunalului arbitral, iar contextul în care mărfurile livrate s-au primit de către petentă aceasta trebuia s-o achite în termenul scadent, în caz contrar operând clauza penală. În privinţa cererii reconvenţionale de asemenea probele relevă anularea anexei în baza căreia petenta putea pretinde penalităţi.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 132 din 6 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC D. SRL Galaţi, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că în mod greşit nu s-a constatat că sentinţa arbitrală a încălcat norme imperative ale legii şi bunelor moravuri, conform art. 364 lit. i) C. proc. civ., prin aceea că s-a reţinut neadevărat o situaţie de fapt contrar probelor administrate conducând greşit la admiterea acţiunii reclamantei, iar pe de altă parte cererea reconvenţională a fost respinsă tot prin reţinerea ca nereal şi neadevărat că în combaterea actului din 25 iulie 2002 depus de SC J.I. SRL nu s-a făcut decât o simplă afirmaţie nesusţinută de probe, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de SC D. SRL Galaţi, pentru următoarele considerente.
Prin dispoziţiile imperative cuprinse în cadrul art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ. se precizează că o hotărâre arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare şi numai limitativ pentru unul din motivele expres menţionate în acest text. Corect instanţa de fond a apreciat, în urma analizei probelor existente la dosar că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 lit. i) C. proc. civ. În faza procesuală a soluţionării acţiunii arbitrale a fost respectată pe deplin ordinea publică şi bunele moravuri, precum şi dispoziţiile imperative ale legii, părţilor fiindu-le în egală măsură asigurată egalitatea de tratament juridic, respectarea şi garantarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, fiind administrate toate probele pentru dovedirea reciprocă a pretenţiilor solicitate. Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor au fost stabilite adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, sancţiunea nerespectării clauzelor contractuale precum şi regimul sancţionator aplicabil în materie.
De esenţa acţiunii în anulare este aspectul că ea constituie o cale specială de atac împotriva unei hotărâri arbitrale definitive şi executorii, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt limitativ expuse în prevederile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., în speţă neregăsindu-se aceste raţiuni pentru aplicarea instituţiei juridice expuse anterior.
Pentru aceste motive, toate criticile formulate în cererea de recurs, de pârâta SC D. SRL Galaţi determină să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică sentinţa nr. 132 din 6 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 1.000 lei noi către intimata-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D. SRL Galaţi împotriva sentinţei nr. 132 din 6 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei noi, către intimata-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 823/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 819/2006. Comercial → |
|---|
