ICCJ. Decizia nr. 804/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.804/2006
Dosar nr. 1162/1/2006
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 33 din 29 iunie 2004, pronunţată de Comisia de Arbitraj de pe lângă C.C.I.N.A. Constanţa a fost admisă în parte acţiunea arbitrală formulată de reclamanta SC A. SA Constanţa împotriva pârâtei SC G.P.R. SRL Bucureşti şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 145.721 dolari S.U.A., în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de preţ depozitare mărfuri, sentinţa fiind pronunţată la locul arbitrajului convenit de părţi şi anume la sediul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti.
Împotriva sentinţei arbitrale menţionate pârâta a formulat la 19 august 2004 acţiune în anulare la Curtea de Apel Bucureşti, competentă în temeiul art. 365 alin. (1) coroborat cu art. 342 C. proc. civ., valoarea litigiului fiind mai mare de un miliard lei.
La 23 august 2004 reclamanta formulează şi ea acţiune în anulare a sentinţei arbitrale în cauză la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 5678 din 15 decembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială admite excepţia de necompetenţă materială invocată de intimata pârâtă şi declină competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare formulată de reclamantă în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Prin încheierea dată în şedinţa Camerei de Consiliu din 24 februarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială îndreaptă, din oficiu, eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei nr. 5678 din 15 decembrie 2004 a aceleiaşi instanţe în sensul că, în loc de „Curtea de Apel Constanţa" se trece „Curtea de Apel Bucureşti", astfel că se stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În paralel, la 13 aprilie 2005, ignorând existenţa încheierii din 24 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, reclamanta SC A. SA formulează cerere de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei nr. 5768 din 15 decembrie 2004, pronunţată de aceeaşi instanţă, solicitând ca, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor, instanţa să dispună îndreptarea erorii materiale din dispozitivul menţionatei hotărâri, în sensul că instanţa competentă pentru soluţionarea acţiunii în anulare formulată de reclamantă împotriva sentinţei arbitrale din 28 iunie 2004, pronunţată de Comisia de Arbitraj de pe lângă C.C.I.N.A. Constanţa este Curtea de Apel Bucureşti şi nu Curtea de Apel Constanţa cum din eroare s-a consemnat.
Ignorând existenţa deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5678 din 15 decembrie 2004, astfel cum a fost îndreptată la 24 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, investită cu acţiunea în anulare de către pârâtă, prin încheierea din 21 martie 2005 respinge excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe invocată de reclamanta intimată în cauza dedusă ei, constată intervenit conflict pozitiv de competenţă, suspendă judecata cauzei privind acţiunea în anulare promovată de petenta pârâtă şi trimite dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială în vederea soluţionării conflictului de competenţă intervenit.
Prin Decizia nr. 2876 din 13 mai 2005, dată în regulator de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Faţă de această soluţie reclamanta SC A. SA, la 25 mai 2005, renunţă la judecarea cererii de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei nr. 5768 din 15 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Prin încheierea nr. 3117 dată în şedinţa Camerei de Consiliu din 25 mai 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială ia act de renunţarea la judecarea cererii formulată de reclamanta SC A. SA de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 5768 din 15 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 9820/2004.
Prin cererea formulată la 21 iunie 2005, reclamanta SC A. SA declară recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, împotriva deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul constatării inexistenţei conflictului pozitiv de competenţă, iar în subsidiar stabilirea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În susţinerea recursului său, recurenta arată că la data soluţionării regulatorului de competenţă nu erau întrunite condiţiile cerute de art. 20 pct. 1 C. proc. civ., pentru existenţa conflictului pozitiv de competenţă întrucât ambele hotărâri judecătoreşti în discuţie stabileau competenţa de soluţionare a celor două acţiuni în anulare a sentinţei de arbitraj în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, fiind pronunţate în două cauze distincte pe rolul a două instanţe judecătoreşti diferite.
Prin precizările depuse la dosar, reclamanta SC A. SA solicită instanţei să dispună calificarea căii de atac promovată de ea drept contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., dezlegarea dată de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe calea regulatorului de competenţă fiind rezultatul unei greşeli materiale deoarece a fost soluţionat regulatorul de competenţă la termenul din 13 mai 2005 fără a se observa că anterior, la data de 24 februarie 2005, prin încheiere dată în camera de consiliu, fusese rectificată din oficiu eroarea materială din dispozitivul hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială în dosarul nr. 9820/2004, în sensul că instanţa competentă a soluţiona litigiul este Curtea de Apel Bucureşti şi nu Curtea de Apel Constanţa.
Prin Decizia nr. 295 din 7 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători scoate cauza din rol şi trimite dosarul secţiei comerciale în vederea soluţionării contestaţiei în anulare formulată de SC A. SA împotriva deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005, pronunţată de aceeaşi secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Curtea constată că împotriva sentinţei arbitrale din 29 iunie 2004, pronunţată de Comisia de Arbitraj de pe lângă C.C.I.N.A. Constanţa la Bucureşti, la sediul C.C.I.R.M.B., au formulat concomitent acţiune în anulare pârâta, la Curtea de Apel Bucureşti şi reclamanta, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială şi că instanţa supremă, prin Decizia nr. 5678 din 15 decembrie 2004 îndreptată din oficiu sub aspectul corectării unei erori materiale prin încheierea din 24 februarie 2005, declină competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare formulată de reclamantă tot în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, astfel că la data pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005 în regulator de competenţă nu exista nici un conflict pozitiv de competenţă întrucât singura instanţă stabilită a fi competentă să soluţioneze acţiunea în anulare era, conform şi dispoziţiilor art. 365 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 342 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel fiind, se constată că Decizia nr. 2876 din 13 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială în dosarul nr. 1271/2005 în regulator de competenţă este rezultatul unei erori materiale, întrucât la data pronunţării acesteia, ca urmare a îndreptării din oficiu a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 5678 din 15 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 9820/2004, nu exista nici un conflict de competenţă.
Pe cale de consecinţă, cu aplicarea art. 318 C. proc. civ. teza întâi, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială urmează a fi admisă, iar Decizia atacată urmează a fi anulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 1271/2005, anulează Decizia atacată, constată inexistenţa conflictului de competenţă şi restituie dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 799/2006. Comercial → |
|---|
