ICCJ. Decizia nr. 9/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.9/2006
Dosar nr. 3591/2005
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată la Judecătoria Tulcea pe pârâţii SC C.D.C. SRL Tulcea şi S.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora, în solidar, la îndeplinirea obligaţiei de a realiza investiţiile pe care şi le-au asumat prin clauza 8.9 alin. (7) şi anexa contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 18 aprilie 2000 modificat şi completat prin actele adiţionale iulie 2000 şi 14 decembrie 2000 cu scadenţa la 1 august 2001 precum şi la plata în solidar, a aceloraşi, a sumei de 133.350.000 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru nerespectarea obligaţiei asumate, calculate conform art. 8.9 pct. 8 din acelaşi contract.
Prin sentinţa nr. 2893 din 26 octombrie 2004, Judecătoria Tulcea a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.
În apelurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei Curţii de Apel Constanţa prin Decizia nr. 242 din 6 mai 2005 admiţându-le a constatat că litigiul în cauză are un obiect neevaluabil în bani şi în raport de valoarea acestuia 10.192.725 lei competenţa de soluţionare a cauzei în fond revine tribunalului şi nu judecătoriei. Ca urmare anulând sentinţa nr. 2893/2004 a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta-intimată A.V.A.S. care susţine că în mod greşit cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului câtă vreme unul din capetele de cerere este obligarea la penalităţi în sumă de 133.350.000 lei (sub un miliard) şi ca atare competenţa de soluţionare a cauzei revine judecătoriei, capătul doi de cerere, neevaluabil în bani susţine recurenta, fiind accesoriu urmează soarta cererii principale. Critica este neîntemeiată şi recursul se va respinge, ca nefondat.
Atât primul capăt al cererii privind obligarea la realizarea investiţiilor asumate prin contract art. 8.9 pct. 7 (în sumă de 1.543.000.000 lei) cât şi al doilea capăt neevaluabil în bani, conform obiectului contractului este mai mare de un miliard în mod corect a apreciat Curtea de Apel prin Decizia recurată că în fond competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OG nr. 138/2000.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 200/ COM din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 925/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 73/2006. Comercial → |
|---|
