ICCJ. Decizia nr. 859/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.859/2006
Dosar nr. 16230/1/2005
Dosar vechi nr. 3965/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 14 din 4 februarie 2004 a Tribunalului Gorj s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a P.T.J., s-a admis acţiunea în constatare formulată de reclamanta SC C. SRL împotriva C.L.T.J. şi s-a constatat că între părţi a intervenit vânzarea-cumpărarea unei suprafeţe construite de 34,52 m.p. şi a terenului de 154,40 m.p.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ., privind constatarea unui drept de proprietate asupra terenului delimitat în contractul de vânzare-cumpărare din 17 februarie 2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul C.L.T.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 246 din 13 septembrie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis apelul pârâtului şi a modificat sentinţa în sensul că a respins acţiunea reclamantei. Curtea a reţinut că, potrivit probelor de la dosar, pârâtul a transmis reclamantei doar dreptul de proprietate asupra spaţiului în suprafaţă de 34,5 m.p., iar în ce priveşte cota indiviză de teren în suprafaţă de 54,40 m.p. nu a fost transmisă în proprietate ci doar în folosinţă, conform decretului-lege nr. 61/1990. Mai mult terenul în litigiu a fost restituit conform Legii nr. 10/2001 foştilor proprietari.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. SRL, susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală.
Recurenta nu indică temeiul de drept al recursului său dar unele din motivele recursului, care vizează în principal aprecierea probelor, ar putea fi încadrate în motivul prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., respectiv instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi, mai precis, că a interpretat greşit cauza contractului, în sensul că acesta ar fi vizat doar spaţiul comercial nu şi terenul.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv Înalta Curte constată că acesta este nefondat întrucât instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a actului juridic dedus judecăţii.
Astfel, aşa cum rezultă din prevederile contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 17 februarie 2000, art. 1, obiectul acestuia l-a constituit doar spaţiul comercial în suprafaţă de 34,53 m.p., nu şi terenul de 154,40 m.p. cum susţine reclamanta recurentă. Contractul face referire doar la suprafaţa de 54,40 m.p. teren care nu putea fi atribuit decât în folosinţă potrivit decretului-lege nr. 61/1990. În acest sens este corectă reţinerea instanţei de apel în sensul că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998, transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor intravilane sau extravilane se poate face doar prin acte juridice în formă autentică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul în speţă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL, împotriva deciziei nr. 246 din 13 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 869/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 856/2006. Comercial → |
|---|
