ICCJ. Decizia nr. 872/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.872/2006
Dosar nou nr. 6402/1/2005
Dosar vechi nr. 1501/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 3003/ C din 14 iulie 2003 a admis acţiunea formulată de reclamantul P.D. împotriva pârâtei S.I.F. T. SA şi a mai admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul R.M.T., în sensul anulării hotărârii din 7 aprilie 2001 adoptată de A.G.A. S.I.F. T. SA.
S-a mai luat act de renunţarea la judecata cererii de către reclamanţii B.C.A., G.S.C., M.A.E., S.I.A., S.A. şi T.M.S.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 998/ R din 31 octombrie 2003 a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că prima instanţă nu a administrat toate probele necesare din care să rezulte modul în care au votat cei 439 de acţionari prezenţi.
Rejudecând cauza în fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 1527/ C din 6 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul P.D., împotriva pârâtei S.I.F. T. SA cu sediul social în Braşov. De asemenea a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul R.M.T. A fost anulată hotărârea din 7 aprilie 2001 adoptată de adunarea generală a acţionarilor S.I.F. T. SA, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov şi a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că la data de 7 aprilie 2001, la a doua convocare a avut loc A.G.A. S.I.F. T. SA, iar conform proceselor verbale încheiate au fost prezenţi în nume propriu un număr de 439 acţionari şi prin reprezentare 171.936 acţionari, în total deţinând 283.530.910 acţiuni, respectiv un procent de 51,92 % acţiuni.
Referitor la motivul de nulitate privind nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) din Instrucţiunile C.N.M.V. nr. 8/1996 s-a apreciat că acestea au fost invocate de intervenientul R.M.T., însă în calitatea procesuală de intervenient în interesul reclamantei acesta nu poate invoca alte motive decât cele invocate de partea în favoarea căreia intervine.
În legătură cu reprezentarea şi procurile speciale, neputându-se reţine că mandatarul a exprimat voinţa mandantului, că buletinele de vot au fost completate anterior votării propriu-zise s-a constatat că practic ne aflăm în faţa unui vot prin corespondenţă, fapt neprevăzut la art. 124 din Legea nr. 31/1990 şi de altfel interzis prin dispoziţiile sentinţei civile nr. 918/2000 a Tribunalului Braşov.
Au fost respectate prevederile legale compatibile cu secretul votului pentru consiliul de administraţie.
În cauză nu s-a dovedit că vânzările de acţiuni au avut loc în alte condiţii decât cele oferite celorlalţi cumpărători, cu încălcarea legii, nefiind incidente în speţă dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 31/1990. De altfel, nu s-a dovedit că S.I.F. T. SA deţinea în societăţile din portofoliul său mai mult de 10 % din capitalul subscris.
Alegerea d-lui. F.M. în funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie, având în vedere adresa Camerei de Comerţ şi Industrie din 25 ianuarie 2001 şi reglementările cuprinse în art. 16 din titlul IV al regulamentului, este de o evidentă incompatibilitate şi sub acest aspect hotărârea adoptată cu nerespectarea prevederilor legale este nulă.
Au fost dezlegate în drept, prin Decizia nr. 998/ R din 31 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Braşov toate chestiunile care au făcut obiectul acţiunii, cererii de intervenţie şi analizei instanţelor, soluţia dată de instanţa de recurs în rezolvarea problemelor de drept fiind obligatorie, reţinându-se în considerentele deciziei nevalabilitatea voturilor date prin procurile speciale.
În condiţiile în care s-a constatat că adunarea generală a fost ţinută fără respectarea cvorumului statutar, restul criticilor legate de numărul de voturi pro sau contra, la toate punctele de pe ordinea de zi, nu mai au nici o relevanţă.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială prin Decizia nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005 a admis în parte apelul pârâtei S.I.F. T. SA Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 1527/ C din 6 iulie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în sensul că admite în parte acţiunea reclamantului P.D. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de R.M.T. şi în consecinţă a anulat în parte hotărârea din 7 aprilie 2001 adoptată de A.G.A. S.I.F. T. SA, în ceea ce priveşte alegerea în calitatea de administrator (membru în consiliul de administraţie) a numitului F.M.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a stabilit în principal că respectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate trebuiesc analizate prin raportare la dispoziţiile dreptului comun conţinute în art. 112 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 31/1990 şi nu în dispoziţiile conţinute în actele de constituire ale societăţii. Adunarea generală organizată după data pronunţării sentinţei nr. 918/2000 s-a desfăşurat în mod legal, avându-se în vedere dreptul comun şi nu dispoziţiile din statutul societăţii care au fost anulate. Hotărârile luate în A.G.A. au avut în vedere prevederile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care „dacă adunarea nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor de la alin. (1), adunarea ce se va întruni după o a doua convocare poate să delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital social reprezentată de acţionarii prezenţi, cu majoritate". În aceste împrejurări, constatându-se îndeplinite condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de lege, hotărârea A.G.A. nu poate fi anulată din această perspectivă.
Va fi însă anulată în parte în ceea ce priveşte alegerea numitului F.M. în calitatea de administrator (membru al consiliului de administraţie), întrucât asupra incompatibilităţii acestuia, prin Decizia nr. 998/2003 a Curţii de Apel Braşov instanţa de casare a dat o dezlegare obligatorie pentru această problemă de drept.
Împotriva deciziei nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, au promovat recurs reclamantul P.D. şi pârâta S.I.F. T. SA, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
Recurentul reclamant P.D. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate şi respingerea apelului declarat de pârâta S.I.F. T. SA, deoarece instanţa de apel a refuzat să observe că hotărârile luate de A.G.A. din 7 aprilie 2001 nu au criteriul majorităţii, iar raţionamentul juridic este contradictoriu, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă S.I.F. T. SA a solicitat în temeiul art. 300 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., suspendarea deciziei nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială până la soluţionarea cererii de recurs. De asemenea a mai solicitat prin cerere de recurs admiterea recursului declarat, modificarea în parte a deciziei atacate şi rejudecând cauza în fond admiterea în tot a apelului în ceea ce priveşte incompatibilitatea domnului F.M., având în vedere că acesta a fost ales legal de conducerea S.I.F. T. la A.G.A. din 7 aprilie 2001, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin încheierea pronunţată de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Şedinţa publică din 10 martie 2005 a fost admisă cererea formulată de S.I.F. T. SA Braşov şi s-a dispus suspendarea executării silite a deciziei criticate, până la primul termen de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului.
Recurentul reclamant P.D. a mai depus o întâmpinare amplu motivată prin care a cerut respingerea recursului declarat de S.I.F. T. SA Braşov.
Înalta Curte, analizând probele administrate în cauză, raportat la criticile formulate în cererile de recurs, urmează a constata nul recursul declarat de reclamantul P.D. şi a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva aceleiaşi decizii, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că Decizia nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială a fost comunicată reclamantului P.D. la data de 24 martie 2005, aşa cum o atestă dovada de primire şi procesul verbal de predare al hotărârii judecătoreşti (dosar nr. 1049/2004 al Curţii de Apel Braşov, secţia comercială). Cererea de recurs motivată în fapt şi în drept de reclamantul P.D. a fost înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 10 august 2005 (dosarul de apel). Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 303 pct. 1 C. proc. civ. este reglementat că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. În acest context se va da eficienţă juridică dispoziţiilor imperative ale art. 306 C. proc. civ., în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, situaţie în care se află şi cererea de recurs a reclamantului motivată cu mult peste termenul legal.
Printr-o integrală şi corectă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor care rezultă din actele constitutive ale societăţii, precum şi regimul sancţionator care intervine în situaţia nerespectării clauzelor existente.
Relevanţă juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă existenţa unor hotărâri judecătoreşti care produc efecte juridice asupra legalităţii hotărârii A.G.A. din 7 aprilie 2001. Astfel prin sentinţa civilă nr. 918/ C din 4 iulie 2000, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 832/2000, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul P.D. împotriva pârâtei S.I.F. T. SA şi constată nulitatea clauzelor cuprinse în art. 5 pct. 1-15 din titlul II, statut al actului constitutiv al societăţii pârâte. Ulterior prin Decizia nr. 49 din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ a fost respins apelul reclamantului şi admise în parte apelul pârâtei şi intervenţiile în interesul acesteia. În final, prin Decizia nr. 2042 din 9 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială au fost admise recursurile declarate de reclamantul P.D. şi pârâta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva aceleiaşi decizii, casată Decizia civilă nr. 49/ Ap din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ şi trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe. Raportat la momentele soluţionării acestor cauze, desfăşurarea A.G.A. din 7 aprilie 2001 a fost înscrisă pe coordonatele legalităţii, aşa cum bine documentat de instanţa de apel s-a apreciat că s-a avut în vedere dreptul comun şi nu dispoziţiile din statutul societăţii care au fost anulate.
Nu poate fi primită critica expusă în motivele de recurs că numitul F.M. îndeplineşte toate condiţiile de a fi membru ales în consiliul de administraţie, administrator al societăţii pârâte, deoarece verificând întreaga documentaţie existentă la dosarul cauzei, rezultă neîndoios că se află într-o situaţie de vădită incompatibilitate, fiind ales în consiliul de administraţie al B.C.R., care era societatea de depozitare a pârâtei S.I.F. T. SA la data desfăşurării A.G.A., aspecte reţinute şi prin Decizia nr. 998/ R din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Pentru aceste raţiuni juridice, în baza art. 306 C. proc. civ. urmează a constata nul recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar referitor la recursul declarat de pârâta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva aceleiaşi decizii, urmează a-l respinge ca nefondat, nefiind îndeplinită nici o cerinţă cuprinsă în art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 8 Ap din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 874/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 871/2006. Comercial → |
|---|
