ICCJ. Decizia nr. 881/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.881/2006
Dosar nou nr. 13451/1/2005
Dosar vechi nr. 3268/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 139/ COM din 24 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bihor – Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ a fost admisă în parte acţiunea principală formulată de reclamanţii S.I.L. şi S.I.G. domiciliaţi în Oradea, împotriva pârâtei SCA S. SA, judeţul Bihor. De asemenea a fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională SCA S. SA Salonta, împotriva reclamanţilor pârâţi reconvenţionali şi în consecinţă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta reclamantă reconvenţională şi a obligat pârâta la plata sumei de 992.000.000 lei în favoarea reclamanţilor cu titlu de contravaloare a folosului imobilului situat în Salonta, str. Republicii pe perioada iunie 2000 – mai 2004. A fost compensată această creanţă cu suma de 482.227.260 lei datorată de reclamanţi cu titlu de contravaloare investiţii şi obligată la plata sumei de 509.772.740 lei diferenţă, sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective. S-a dispus evacuarea pârâtei SCA S. SA din imobilul proprietatea reclamanţilor şi respinse celelalte cereri ale părţilor ca nefondate. A mai fost obligată pârâta SCA S. SA la plata sumei de 19.375.819 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanţilor.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că reclamanţii S.I.L. şi S.I.G. sunt proprietari ai imobilului situat în Salonta, str. Republicii înscris în C.F. Salonta, iar societatea pârâtă a deţinut imobilul în baza unui contract de locaţiune încheiat cu antecesorii reclamanţilor şi a cărui durată urma să fie prelungită la data de 17 ianuarie 1977 cu condiţia renegocierii chiriei. Deoarece părţile nu s-au înţeles cu privire la cuantumul chiriei, între acestea a existat un litigiu soluţionat în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 992/COM/2002 a Tribunalului Bihor, prin care deşi a fost respinsă cererea de evacuare a SCA S. SA din imobil, s-a stabilit însă un drept de retenţie în favoarea acesteia până la plata sumei de 368.112.412 lei, reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate la imobil.
Pe parcursul soluţionării litigiilor, pârâta SCA S. SA a continuat să-şi desfăşoare activitatea comercială în spaţiul în litigiu şi a înţeles să fixeze în mod unilateral un echivalent al folosirii spaţiului egal cu cuantumul ultimei chirii negociate cu reclamanţii, respectiv de 1.650.000 lei lunar pe care i-a consemnat la C.E.C.
În speţă nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 1201 C. civ., respectiv nu există identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii, această excepţie urmând a fi respinsă.
A fost efectuată o expertiză tehnică care a concluzionat că pentru perioada iunie 2000 – mai 2004, contravaloarea folosinţei imobilului din litigiu se ridică la suma de 992.000.000 lei echivalent al sumei de 24.020 euro. S-a mai efectuat şi o expertiză contabilă prin care s-a reactualizat valoarea investiţiilor şi a sumelor consemnate la C.E.C., concluzionându-se că sumele consemnate la C.E.C. de pârâtă în perioada 1997 – 2000 se ridică la valoarea de 222.018.630 lei, reprezentând suma de 5464 euro, iar reactualizarea investiţiilor până la data de 2 aprilie 2002 a fost în sumă de 482.227.260 lei, echivalentul sumei de 11.869 euro.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 87/ A-C din 28 iunie 2005 a respins ca nefondate apelurile comerciale declarate de apelanţii S.I.L., S.I.G. şi SCA S. SA Salonta, împotriva sentinţei nr. 139 din 24 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a stabilit că în privinţa naturii juridice a cauzei, raportat la excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului de a soluţiona litigiul dedus judecăţii, că natura litigiului este una comercială determinată de caracterul operaţiunilor şi raporturilor de locaţiune dintre părţi.
A fost stabilită corect valoarea reactualizată a investiţiilor cât şi a sumelor consemnate la C.E.C., precum şi compensarea legală a creanţelor reciproce.
Împotriva deciziei nr. 87/ A-C din 28 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâta SCA S. SA Salonta, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative de ordine publică privitoare la competenţa materială, litigiul dedus judecăţii fiind de natură civilă şi nu comercială, au fost interpretate greşit dispoziţiile legale privitoare la compensare, greşit au fost omise din calculele de compensare sumele de 222.000.000 lei contravaloare chirie reactualizată consemnată la C.E.C. pe perioada 1997-2000 cât şi a sumei de 68.709.408 lei sumă depusă cu acelaşi titlu pentru perioada 2000-2004 şi greşit a fost reţinută autoritatea de lucru judecat, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimaţii reclamanţi S.I.L. şi S.I.G. au depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SCA S. SA Salonta, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că litigiul dintre părţi are un pronunţat caracter comercial determinat în principal de calitatea pârâtei de societate cooperatistă pe acţiuni, a obiectului cauzei care priveşte închirierea unei suprafeţe locative cu destinaţie de birouri, secţie de producţie şi bufet de incintă, pârâta desfăşurând activităţi specific comerciale. Mai mult, chiar reclamanţii, în motivarea cererii de chemare în judecată au solicitat acordarea de chirii în raport cu cele practicate pentru spaţii comerciale, precizând chiar şi suprafeţele ocupate de pârâtă, după cum urmează: birouri (28,55 mp.), ateliere (60,03 mp.), depozite (105,76 mp.) şi dependinţe (19,26 mp.), toate confirmate de acte şi concluziile rapoartelor de expertiză. Atât doctrina cât şi practica judiciară au statuat că în cazul contractelor care reprezintă fapte (acte) obiective de comerţ datorită naturii lor (art. 3 C. com.) şi în cazul contractelor care reprezintă fapte (acte) subiective de comerţ, întrucât sunt încheiate de comercianţi în cadrul exercitării comerţului (art. 4 C. com.), chiar dacă numai una dintre părţi are calitatea de comerciant şi dacă contrariul nu rezultă din actul încheiat, sunt aplicabile legile comerciale.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în cadrul contractului de închiriere şi regimul sancţionator care intervine atunci când nu sunt respectate clauzele contractuale.
În corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept a fost dată eficienţă juridică raportului de expertiză contabilă care a reactualizat creanţele la nivelul inflaţiei precum şi raportului de expertiză tehnică prin care a fost cuantificată contravaloarea folosinţei imobilului pe perioada iunie 2000 la zi, raportat la chiriile spaţiilor comerciale pe plan local.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, se constată că în mod corect a fost luată în calcul la compensarea sumelor reciproc datorate varianta care are ca referinţă data de 2 aprilie 2002 când a fost pronunţată sentinţa nr. 992/ COM din 2 aprilie 2002 de Tribunalul Bihor – Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 5429/1999, prin care s-a acordat cu titlu de contravaloare investiţii suma de 368.112.412 lei.
Raţiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SCA S. SA Salonta să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 87/ AC din 28 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SCA S. SA Salonta, împotriva deciziei nr. 87/ AC din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 883/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 879/2006. Comercial → |
|---|
