ICCJ. Decizia nr. 876/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.876/2006
Dosar nou nr. 10448/1/2005
Dosar vechi nr. 2516/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2185/ CA din 5 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC F.B. SRL, împotriva pârâtei SC F.R. SA, în sensul că a obligat pe pârâtă să încheie cu reclamanta contractul de vânzare – cumpărare pentru imobilul situat în Sebeş, str. M. Viteazu la valoarea reziduală rămasă de achitat în sumă de 62.265.553 lei fără T.V.A., iar în caz contrar sentinţa să ţină loc de contract de vânzare – cumpărare.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit contractul de leasing imobiliar cu novaţie din 5 martie 1999, care stipulează la art. 3 pct. 5 că în conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr. 51/1997 locatorul asigură utilizatorului şi dreptul de cumpărare a bunului înainte de expirarea contractului de leasing dacă acesta formulează o ofertă fermă şi irevocabilă de cumpărare cu condiţia achitării integrale a valorii rămase indexate conform art. 6. Prin precizarea de acţiune reclamanta a arătat că valoarea reziduală a contractului de leasing imobiliar la data de 30 noiembrie 2003 este de 115.031.149 lei cu T.V.A., iar plăţile efectuate de aceasta în perioada martie 1999 – noiembrie 2003 sunt de 602.441.000 lei fără T.V.A., valoarea contractului conform art. 6.1 fiind de 631.390.000 lei fără T.V.A.
Faţă de raportul de expertiză contabilă, raportul de contraexpertiză şi suplimentul la contraexpertiză procedeul actualizării se aplică atât redevenţelor de plată cât şi plăţilor efectuate de utilizator în contul acestora, rezultând o valoare reziduală rămasă de achitat la data de 31 decembrie 2003 de 62.265.553 lei fără T.V.A.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 74/ A din 1 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC F.R. SA Deva împotriva sentinţei civile nr. 2185/CA/2004, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 7379/2003.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a stabilit că este nefondată critica apelantei referitoare la necercetarea fondului cauzei întrucât tribunalul a judecat pricina sub toate aspectele, în baza probelor administrate propuse de părţi şi nu a soluţionat litigiul în temeiul vreunei excepţii de procedură. Împrejurarea că instanţa de fond a interpretat clauzele contractuale, în speţă art. 6 alin. (4), în sensul aplicării actualizării atât redevenţelor de plată, cât şi plăţilor efectuate, rezultând o valoare reziduală de 62.265.553 lei fără T.V.A., nu reprezintă doar însuşirea punctului de vedere al celor doi experţi, aşa cum susţine apelanta, ci constituie aprecierea instanţei privind voinţa părţilor concretizate în contract.
Încheierea de îndreptare a erorii materiale, formulate de reclamantă, în sensul că în dispozitivul hotărârii instanţei de fond s-a trecut şi menţiunea „iar în caz contrar sentinţa să ţină loc de contract de vânzare cumpărare" este dată cu respectarea dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 74/ A din 1 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ a promovat recurs pârâta SC F.R. SA care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeincie, sub aspectele că atât instanţa de fond cât şi cea de apel nu s-au pronunţat şi nici nu au explicat motivele pentru care punctul de vedere al experţilor A.D.M. şi C.I. nu a fost luat în consideraţie, nu au fost analizate toate probele administrate, greşit au fost interpretate prevederile art. 6 alin. (4) din contract, deoarece interpretarea trebuie făcută prin prisma clauzelor întregului contract şi greşita aplicare a art. 281 C. proc. civ., care nu se referă la cererile nesoluţionate de către instanţă, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata reclamantă SC F.B. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate de pârâtă în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că obiectul contractului de leasing imobiliar cu novaţie din 5 martie 1998 încheiat de părţi, îl constituie obligarea locatorului de a transmite dreptul de folosinţă şi posesie iar utilizatorul să plătească şi să preia imobilul situat în Sebeş str. Mihai Viteazu, cu terenul aferent. Valoarea contractului a fost de 631.390.000 lei plus T.V.A., cu o redevenţă lunară de 13.153.000 lei /lună plus T.V.A., urmând ca la expirarea contractului de leasing să fie efectuată regularizarea redevenţelor totale şi a plăţilor efectuate de utilizator, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei.
De asemenea, de comun acord în art. 7 alin. (4) şi (5) a fost stipulat că, în cazul în care, la expirarea contractului de leasing imobiliar sau în interiorul termenului de valabilitate utilizatorul îşi exprimă intenţia de a achita în totalitate redevenţele rămase şi în consecinţă de a încheia contractul de vânzare – cumpărare, utilizatorul o poate face, iar locatorul trebuie să aibă în vedere vărsămintele efectuate anterior cu titlu de redevenţă precum şi amortizările, astfel încât la încheierea contractului de vânzare – cumpărare să se calculeze valoarea reziduală actualizată.
Pârâta SC F.R. SA Deva prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond pentru termenul din 9 decembrie 2003 şi-a precizat poziţia procesuală cu privire la existenţa litigiului precizând că nu se opune încheierii contractului de vânzare – cumpărare, fiind pregătiră să răspundă pozitiv ofertelor reclamantei dar numai în condiţiile respectării clauzelor contractuale şi al unui calcul corect al redevenţelor şi a valorii reziduale (dosar nr. 7379/2003 Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ).
Relevanţă juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă şi expertiza dispusă şa cererea reclamantei, respectiv raportul de expertiză întocmit de expertul contabil A.N., expertiză dispusă prin încheierea de şedinţă din 6 ianuarie 2004, având ca obiectiv determinarea la zi a valorii reziduale actualizată a contractului de leasing imobiliar din 5 martie 1999, suplimentul la acest raport de expertiză prin care s-a răspuns la obiecţiunile formulate de pârâtă precum şi audierea expertului de instanţa de fond (dosar fond).
Respectând în egală măsură drepturile procesuale ale părţilor, în scopul de a fi lămurită cauza sub toate aspectele, la solicitarea pârâtei a fost admisă, prin încheierea de şedinţă din 16 martie 2004, efectuarea unei contraexpertize, de către cei trei experţi C.I., H.R. şi A.D.M., urmat de răspunsurile la obiecţiunile formulate de reclamantă.
Din examinarea şi verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, corect a fost reţinută concluzia expertului contabil A.N., care a menţionat, amplu documentat şi bine argumentat în raportul de expertiză că redevenţele achitate de către locatar în perioada martie 1999 – decembrie 2003 sunt în sumă totală de 612.964.000 lei, iar la data de 31 decembrie 2003 valoarea reziduală a contractului reprezintă 62.265.553 lei plus 11.830.455 lei T.V.A. corespunzător.
Calculele expuse anterior de expertul menţionat, au fost în concordanţă cu toate clauzele contractuale. Astfel prevederile art. 6 alin. (4) din Capitolul IV al contractului părţilor prevede că la expirarea contractului de leasing imobiliar se va efectua regularizarea redevenţelor totale şi a plăţilor efectuate de utilizator, ţinându-se cont de evoluţia ratei inflaţiei. Pentru expertiză această prevedere este obligatorie la efectuarea regularizării redevenţelor, efectuându-se calculul redevenţei de plată actualizată cu rata inflaţiei şi calcul redevenţei achitată actualizată cu rata inflaţiei. Interpretarea clauzelor contractuale a fost făcută de instanţe în raport de voinţa liber exprimată a părţilor contractante la momentul încheierii contractului.
Nejustificată este şi critica recurentei în legătură cu aplicarea normelor art. 281 C. proc. civ., care reglementează instituţia juridică a îndreptării erorii materiale, deoarece prin încheierea instanţei de fond, dată în şedinţa camerei de consiliu din 15 decembrie 2004 a fost îndreptată o eroare materială strecurată în dispozitivul sentinţei, cu respectarea în litera şi spiritul normelor care guvernează această situaţie de fapt şi de drept.
Instanţele judecătoreşti anterioare au dat o completă şi integrală apreciere a raporturilor juridice dintre părţi, stabilind pe bază de probe întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, astfel că pentru aceste raţiuni juridice toate criticile formulate în cererea de recurs urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, respingând ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F.R. SA Deva, împotriva deciziei civile nr. 74/ A din 1 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.R. SA Deva, împotriva deciziei nr. 74/ A din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 874/2006. Comercial → |
|---|
