ICCJ. Decizia nr. 883/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.883/2006
Dosar nr. 15964/1/2005
Dosar vechi nr. 3898/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Petroşani sub nr. 8474/2004, reclamanta SC M. SRL Lupeni a chemat în judecată pe pârâta SC F.R. SA Deva, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare a spaţiului comercial situat în Lupeni şi repunerea în starea anterioară, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a susţinut că între părţi s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare a imobilului, în baza căreia a achitat avansul stabilit, însă pârâta a refuzat perfectarea convenţiei în mod nejustificat.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 970; 971 şi 1020 C. civ.
Pârâta, prin cerere reconvenţională a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 251.732.600 lei, ce a rămas neachitată din preţ.
Judecătoria a declinat verificându-se competenţa, soluţionarea cauzei, aceasta fiind înregistrată sub nr. 815/2005 la Tribunalul Hunedoara, ca instanţă competentă.
În raport de probele administrate şi actele de la dosarul cauzei, Tribunalul Hunedoara prin sentinţa nr. 294 din 6 aprilie 2005 a respins cererea introductivă şi a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională.
Instanţa de fond, a reţinut că reclamanta şi-a asumat obligaţia de a plăti în 5 zile preţul imobilului, de la data emiterii facturii de către vânzător.
Cum din dovezile administrate rezultă, că în mod nejustificat nu a achitat întregul preţ, rămânând de achitat o diferenţă de 251.732.600 lei, în mod justificat pârâta nu a încheiat convenţia.
S-a mai reţinut că, reclamanta a încălcat dispoziţia prevăzută de art. 1361 C. civ. şi implicit obligaţia asumată, aceea de a plăti preţul stabilit.
Instanţa a concluzionat că, în această situaţie reclamanta nu poate invoca propria sa culpă, în nerealizarea convenţiei şi nu poate solicita legal obligarea pârâtei la perfectarea contractului de vânzare cumpărare.
Cum pârâta reclamantă nu şi-a timbrat cererea reconvenţională, aceasta a fost anulată ca netimbrată.
Reclamanta pârâtă a fost obligată la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
S-a invocat netemeinicia prin prisma reţinerii greşite a stării de fapt ca urmare a neadministrării unui probatoriu complet, consecinţa fiind stabilirea eronată a culpei reclamantei, în ceea ce priveşte nerespectarea promisiunii de vânzare cumpărare.
Apelanta a mai susţinut că instanţa de fond, a ignorat faptul că neachitarea în întregime a preţului a fost determinată de refuzul nejustificat al pârâtei intimate de a preda imobilul, astfel că în mod nelegal s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.
Analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 151/A/2005 a admis apelul ca fondat, a schimbat în parte sentinţa, a dispus rezoluţiunea antecontractului şi restabilirea situaţiei anterioare în sensul anulării facturii fiscale încheiate, cu obligarea pârâtei intimate să restituie reclamantei apelante suma de 238.000.000 lei vechi, reprezentând avansul achitat.
S-a înlăturat obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, menţinându-se celelalte dispoziţii referitoare la anularea cererii reconvenţionale.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel, a reţinut că hotărârea apelată este netemeinică şi nelegală.
S-a apreciat că în cauză, instanţa de fond a reţinut greşit culpa reclamantei apelante în neperfectarea convenţiei.
Astfel din lucrările cauzei, rezultă, contrar a ceea ce a stabilit instanţa de fond, că pârâta este în culpă pentru neîncheierea contractului de vânzare cumpărare.
Culpa acesteia, constă în faptul că după ce a primit ½ din preţul stabilit, trebuia să se prezinte la notariat, pentru încheierea contractului, moment în care primea diferenţa de preţ şi urma să predea bunul. Pe de altă parte pârâta intimată nu a făcut dovada că este proprietara imobilului şi acesta este şi motivul pentru care nu a răspuns notificării de a se prezenta la notariat.
S-a apreciat că în atare situaţie, cum reclamanta a dovedit culpa pârâtei în mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată.
Reţinând ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1020 C. civ., instanţa ca o consecinţă a admiterii apelului şi a schimbării sentinţei, a admis cererea aşa cum a fost formulată.
În termen legal, împotriva acestei decizii a introdus recurs pârâta, invocând ca motiv de casare dispoziţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1322 şi 1361 C. civ.
S-a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei.
Deşi motivul de recurs este sumar dezvoltat, în esenţă recurenta susţine, că în calitatea sa de vânzător nu putea fi obligată să predea bunul imobil cu privire la care s-a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare, de îndată ce reclamanta intimată nu a plătit preţul integral.
Procedând în acest fel instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 1322 C. civ., în raport de care „vânzătorul nu este dator să predea bunul dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul, obligaţie instituită prin art. 1361 C. civ.
Critica este nefondată.
Între părţi aşa cum judicios a reţinut instanţa de apel a intervenit o promisiune de vânzare cumpărare a spaţiului comercial în suprafaţă de 156 m2 situat în Lupeni.
Conform acesteia obligaţia cumpărătorului era de a plăti preţul stabilit prin consens, iar cea a vânzătorului de a preda bunul.
În calea devolutivă a apelului, analizând probele administrate instanţa de apel a reţinut că reclamanta a achitat o parte semnificativă din preţ, urmând ca suma integrală să fie plătită la încheierea sub formă autentică a contractului de vânzare cumpărare, urmat de predarea bunului.
Buna credinţă a intimatei reclamante, privind încheierea acestui contract este întărită de notificarea făcută vânzătoarei de a se prezenta la notariat pentru perfectarea în formă autentică.
Refuzul reclamantei intimate, nu poate fi justificat prin argumentul invocat şi anume că nu i s-a achitat întregul preţ, fapt ce a dovedit culpa sa în neperfectarea contractului.
Numai în cazul în care pârâta recurentă, se prezenta la notariat şi nu i se plătea restul de preţ, refuzul său de a încheia contractul era justificat având fundament legal în textele invocate, respectiv art. 1322 C. civ. şi 1361 C. civ.
În atare situaţie cum culpa recurentei pârâte, în neîncheierea contractului sub formă autentică a fost just reţinută de instanţa de apel, aceasta pe cale de consecinţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiei prevăzută de art. 1020 C. civ., astfel că Decizia prin care s-a admis apelul, cu consecinţa schimbării sentinţei în sensul admiterii acţiunii, este legală.
Aşadar, faţă de cele ce preced şi în raport de faptul că în cauză nu s-au invocat motive de recurs de ordine publică conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.R. SA Deva, împotriva deciziei nr. 151/ A din 9 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 885/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 881/2006. Comercial → |
|---|
