ICCJ. Decizia nr. 885/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.885/2006
Dosar nr. 16227/1/2005
Dosar vechi nr. 3964/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 183 din 13 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a luat act de faptul că reclamanta SC I.E. SRL cu sediul social în Bacău, în calitatea de lichidator judiciar al SC M.E. SRL Bacău a renunţat la cererea în constatarea nulităţii clauzei prevăzute la art. 4 pct. 2 din contractele de leasing încheiate cu pârâta SC D.A.R. SA cu sediul social în Craiova şi în contradictoriu cu pârâta SC D.A. SRL cu sediul social în Craiova. De asemenea a fost respinsă acţiunea precizată în constatarea nulităţii clauzei prevăzute de art. 3 pct. 2 şi la restituirea sumelor plătite în avans.
În fundamentarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut că între reclamantă în calitate de utilizator pe de o parte şi SC D.A.R. SA şi SC D.A. SRL (al cărui patrimoniu a fost transmis către SC D.A.R. SA) în calitatea de locator, pe de altă parte, s-au încheiat mai multe contracte de leasing, în perioada 28 noiembrie 1997 – 12 noiembrie 1998, al căror obiect îl reprezintă închirierea unor autoturisme C. şi E. În contracte, la art. 3 pct. 2 s-a stipulat clauza conform căreia valoarea reziduală achitată în avans de locator nu va fi restituită la rezilierea contractelor sau expirarea termenului pentru care au fost încheiate, dispoziţie contractuală cu privire la care instanţa a reţinut că nu constituie fraudă la lege aşa cum susţine reclamanta, întrucât prin exercitarea autonomiei de voinţă nu au fost eludate dispoziţiile legale cuprinse în OG nr. 51/1997 şi Legea nr. 90/1998. Legea nu cuprinde dispoziţii cu privire la restituirea vreunei sume de bani către utilizator în cazul rezilierii contractului ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de către acesta, astfel că neprevederea în contract a unor astfel de clauze nu constituie fraudă la lege.
Nu a putut fi reţinută nici cauza ilicită. Raporturile fiind de natură comercială s-au încheiat în scopul obţinerii de profit, pentru ambele părţi. Stabilirea clauzei potrivit căreia o parte din valoarea reziduală se achită în avans nu are o clauză ilicită, aceasta fiind restituită în situaţia în care, la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul, utilizatorul avea îndeplinite toate obligaţiile de plată. Nu a putut fi reţinută nici excepţia prescripţiei ridicată de pârâtă deoarece reclamanta a invocat cauza de nulitate absolută, pentru care nu operează prescripţia.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială prin Decizia nr. 230 din 5 septembrie 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC M.E. SRL Bacău prin lichidator judiciar SC I.E. SRL Bacău împotriva sentinţei nr. 183 din 13 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, fiind preluate toate argumentele instanţei de fond.
Instanţa de apel a apreciat că, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale leasingul este un contract negociat şi nu de adeziune, astfel încât părţile pot conveni că în contract să fie stipulate şi alte cauze, în afară de cele minim prevăzute de lege. Acest caracter juridic a permis părţilor din contractele de leasing a căror nulitate absolută parţială se solicită să negocieze clauzele contractuale care, odată stipulate în contract, trebuie respectate. Cum caracterul comutativ al contractelor de leasing a permis cunoaşterea de către părţi a întinderii drepturilor şi obligaţiilor încă din momentul încheierii acestora, utilizatorul putea negocia clauzele contractuale ţinând cont şi de posibilitatea ca la sfârşitul perioadei derulării contractelor să fie în situaţia de a nu-şi mai putea exercita dreptul de opţiune.
Împotriva deciziei nr. 230 din 5 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a promovat recurs reclamanta SC M.E. SRL Bacău prin lichidator judiciar SC I.E. SRL Bacău, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectele că în mod greşit nu s-a primit teza conform căreia clauza atacată este nulă absolut pentru fraudă la lege şi cauză ilicită, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii acţiunii, constatării nulităţii absolute parţiale a contractelor de leasing atacate şi obligării pârâtei la plata sumei de 102.706 dolari S.U.A. în echivalent de 2.826.571.826 lei, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o integrală şi completă apreciere a probelor au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi în cadrul contractelor de leasing precizate în acţiune, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, precum şi regimul sancţionator care intervine în situaţia nerespectării clauzelor contractuale.
De esenţa unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept este invocarea principiului libertăţii contractuale, consacrat de dispoziţiile art. 969 alin. (1) C. civ., în conformitate cu care convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Prin liberul lor consimţământ, părţile au stabilit toate clauzele contractuale, care sunt în deplină concordanţă cu întreg cadrul legal care guvernează contractul de leasing. Clauza prevăzută la art. 3 proprietatea pct. 2 potrivit căreia valoarea reziduală achitată în avans de locatar nu va fi restituită acestuia odată cu rezilierea sau expirarea termenului pe care contractul a fost încheiat în cazul în care acesta nu îşi achită toate obligaţiile de plată restante şi nu îşi manifestă opţiunea de cumpărare a autovehiculului, raportat la argumentele expuse anterior nu reprezintă nici fraudă la lege şi nici cauză ilicită.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Bacău prin lichidator judiciar SC I.E. SRL Bacău, nefiind îndeplinite nici una din condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 230 din 5 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Bacău prin lichidator SC I.E. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 230 din 5 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 887/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 883/2006. Comercial → |
|---|
