ICCJ. Decizia nr. 93/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 93/2006
Dosar nr. 5798/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.N.P. P., sucursala Sibiu, a chemat în judecată pârâtele C.F.R. M. Braşov, SC P. SA Ploieşti şi S.N.P. P. Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei găsită în culpă, la plata sumei de 6.502.994 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă la destinaţie, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 3909 din 19 decembrie 2003, a admis în parte acţiunea, obligând pe pârâta C.F.R. M. Braşov la plata contravalorii mărfii lipsă la destinaţie, în sumă de 6.502.994 lei şi la 586.640 lei cheltuieli de judecată şi a respins acţiunea faţă de celelalte pârâte.
Totodată, tribunalul a admis cererea reconvenţională a pârâtei SC P. SA Ploieşti şi a obligat pe pârâtă C.F.R. M. Braşov la plata sumei de 110.075 lei contravaloarea taxelor de transport şi la 20.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la staţia de destinaţie s-a constatat violarea sigiliilor şi diferenţă în minim de 250 kg benzină. În privinţa accizelor T.V.A. şi a taxei de drum, instanţa a considerat aplicabile dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 17/2000 şi ale OG nr. 27/2000, produsele petroliere fiind supuse accizelor plătite atât de producător cât şi de cei care le comercializează.
Faţă de soluţia că pârâta SC P. SA Ploieşti a fost obligată la plata taxelor de transport şi pentru cantitatea de benzină sustrasă în timpul transportului, aceasta este îndreptăţită să i se restituie de către cărăuş diferenţa de taxă plătită.
Curtea de Apel Ploieşti, pin Decizia nr. 185 din 1 martie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei C.F.R. M. Braşov, considerând că nu a fost răsturnată prezumţia de culpă de către cărăuş, întrucât procesul – verbal de constatare nu a fost semnat de un delegat al reclamantei ci de un manipulant, iar la destinaţie vagonul avea sigiliile furnizorului rupte.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta C.F.R. M. Braşov, a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine că procesul verbal de constatare constituie actul prin care se stabileşte responsabilitatea părţilor. Neacordând valoarea probantă a acestui înscris, instanţa a depăşit atribuţiile judecătoreşti. Procesul verbal a fost însuşit de reclamantă, iar consemnările referitoare la lipsa unui sigiliu pe ventilul central stabileau că nu se putea sustrage combustibil pe timpul transportului. Simpla observaţie a reprezentantului destinatarului privind lipsa cantităţii de 250 kg benzină, nemotivată nu justifică atragerea răspunderii cărăuşului.
Pe de altă parte, instanţa de apel a interpreta greşit dispoziţiile art. 83.3 din R.T., care instituie prezumţia relativă de vinovăţie a cărăuşului, fără a considera că dovada contrară a fost făcută cu procesul verbal de constatare; iar în privinţa răspunderilor expeditorului art. 6.1. stabileşte că expeditorul răspunde de exactitatea declaraţilor şi indicaţiilor, de modul de sigilare şi starea tehnică a vagonului.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prin convenţia de cărăuşie din 20 octombrie 2002, pârâta C.F.R. M. Braşov s-a obligat să transporte cantitatea de 47.600 kg benzină de la furnizor (SC P. SA Ploieşti), la beneficiar, în condiţiile prevăzute de regulamentul de transport C.F.R.
La destinaţie, reclamanta a constatat lipsa unuia din sigiliile predătorului şi a cantităţii de 250 kg benzină.
Prezumţia de culpă nu a fost răsturnată de cărăuş, procesul verbal de constatare consemnând atât lipsa unui sigiliu cât şi a unei cantităţi din produsul transportat. Prevederile art. 82 şi art. 83 din regulamentul C.F.R. stabilesc în sarcina transportatorului răspunderea pentru marfă din momentul preluării. Preluarea vagonului a fost fără obiecţiuni din partea cărăuşului, iar la staţia de destinaţie s-a constatat lipsa unui sigiliu şi a unei cantităţi din produsul transportat, consemnate în procesul verbal de constatare.
Susţinerea potrivită căreia interpretarea dată de instanţe procesului verbal de constatare constituie o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, este nepertinentă. Dispoziţiile procedurale, au dat în competenţa instanţelor judecătoreşti atributul de a soluţiona litigiile dintre persoanele juridice sau persoane fizice în materia contractului de transport, care presupune atât interpretarea dovezilor cât şi evaluarea acestora în raport de forţa lor probantă.
În momentul preluării vagonului de la expeditor, cărăuşul devenea răspunzător de integritatea mărfii; iar în momentul în care la staţia de destinaţie s-a constatat lipsa ... unei cantităţi din marfa transportată nu se mai poate susţine vinovăţia expeditorului. Aceasta cu atât mai mult, cu cât comisia de control a sesizat lipsa la ventilul central a unui sigiliu.
Evocarea exonerării de răspundere a cărăuşului pe considerentul că procesul verbal de constatare a fost acceptat de părţi, nu este susţinută. Procesul verbal susmenţionat nu poartă semnătura decât a unui dintre cele şase persoane participante la constatări; iar sub acest aspect actul nu poate fi opozabil reclamantei.
Instanţele de fond au analizat judicios materialul probator şi au interpretat actele normative în sensul scopului pentru care au fost edictate, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 185 din 1 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, împotriva deciziei nr. 185 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 931/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 917/2006. Comercial → |
|---|
