ICCJ. Decizia nr. 935/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.935/2006
Dosar nou nr. 17402/1/2005
Dosar vechi nr. 4332/2005
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 10 octombrie 2003, reclamantul M.B. prin P.G. a chemat în judecată pe pârâta SC A.I. SRL Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 1610,21 dolari S.U.A., reprezentând sold cota de aport în cuantum de 1240 dolari S.U.A. pentru perioada 01 mai 2000 – 31 mai 2003 şi penalităţi de întârziere la plata preţului folosirii spaţiului în cuantum de 370,21 dolari S.U.A. calculată pentru aceiaşi perioadă şi evacuarea pârâtei din spaţiul cu altă destinaţie situat în Bucureşti şi rezilierea contractului încheiat între părţi, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta prin reprezentant legal a arătat că la data de 13 iunie 1997 a încheiat cu pârâta contractul de asociere în participaţiune având ca obiect repararea, modernizarea şi exploatarea spaţiului construit cu altă destinaţie decât cea de locuinţă situat în Bucureşti, în suprafaţă de 43,91 m.p.
Reclamantul a arătat că în conformitate cu art. 4 din contract care potrivit art. 969 reprezintă legea părţilor „durata contractului este de 5 ani cu posibilitatea de prelungire dacă nici una din părţi nu a solicitat denunţarea contractului cu un preaviz de 30 de zile", însă pârâta nu şi-a executat obligaţiile decurgând din contract iar în această împrejurare, potrivit art. 13 alin. (4) din contract „în situaţia în care asociatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate pe o perioadă mai mare de 3 luni, contractul de asociere este reziliat de drept". Având în vedere că pârâta nu şi-a executat obligaţiile contractuale în mod corespunzător achitând cu întârziere cotele de profit şi ţinând cont că şi-a achitat sumele reprezentând penalizările pe perioada mai 2000 – mai 2003 se impune rezilierea contractului având în vedere şi pactul comisoriu inserat urmând ca instanţa să constate pe calea acţiunii rezilierea contractului şi să dispună evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu.
În drept acţiune s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 969 şi art. 1073 – 1084 C. civ.
În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: contractul de asociere, devizul estimativ şi corespondenţa părţilor.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 489 din 26 ianuarie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 2 şi art. 17 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
La instanţa astfel investită cauza a fost înregistrată la 25 februarie 2004.
Reclamantul îşi precizează la 25 mai 2004 cuantumul pretenţiilor în sensul că prin acţiunea sa solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 3.362,27 dolari S.U.A., reprezentând cota de aport în sumă de 2.180 dolari S.U.A. pentru perioada februarie 2001 – 03 decembrie 2003 şi majorări de întârziere în sumă de 1.182,27 dolari S.U.A. pentru perioada mai 2000 – 31 martie 2004.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 13468 din 9 decembrie 2004 a respins acţiunea formulată de reclamantul M.B. prin P.G. în contradictoriu cu pârâta SC A.I. SRL Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că la data de 13 iunie 1997 părţile au încheiat contractul de asociere având ca obiect repararea, modernizarea şi exploatarea de către acestea a imobilului ce face obiectul cauzei. Durata acestui contract a fost de 5 ani, cu drept de prelungire dacă nici una din părţi nu solicită în prealabil rezilierea. La data de 13 iunie 2002 efectele acestui contract au încetat de drept, prin simpla ajungere la termen.
Pentru a se angaja răspunderea contractuală trebuie să existe un contract, valabil încheiat şi creditorul potrivit dispoziţiilor art. 1082 C. civ. să dovedească culpa debitorului în neexecutarea obligaţiei ce-i revenea.
Aşa cum rezultă din adresa din 30 octombrie 2002 emisă urmare a solicitării pârâtei de a prelungi contractul de asociere, pârâta şi-a achitat debitele cu care era înregistrată în evidenţele contabile ale reclamantei la 30 septembrie 2002, respectiv cota de aport în valoare de 854 dolari S.U.A. şi penalizările în valoare de 270,92 dolari S.U.A., iar debitele pretinse de reclamantă ulterior datei de 13 iunie 2002 nu au temei juridic.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu s-a dovedit existenţa prejudiciului şi temeiul juridic în baza căruia reclamantul pretinde pârâtei plata sumelor de bani ce fac obiectul cauzei.
Apelul declarat de reclamantul M.B. prin P.G. a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 709 din 31 octombrie 2005.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut că în ceea ce priveşte durata contractului aceasta a fost corect stabilită de instanţa de fond, astfel că orice pretenţie după expirarea contractului nu mai putea fi solicitată.
De altfel, lipsa datoriilor a fost oficial probată prin adresa A.F.I., iar în apel reclamantul nu a făcut dovada debitului de 155 dolari S.U.A.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs legal scutit de plata taxelor de timbru, în termen declarat şi motivat reclamantul M.B. prin P.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că data încetării contractului este reţinută greşit în sensul că acest contract a fost reziliat la 3 decembrie 2003 tocmai pentru neplată şi nu la 13 iunie 2002 ca atare a rămas un debit de 155 dolari S.U.A. cu penalităţile aferente pe care pârâta trebuie să le plătească.
În ceea ce priveşte faptul că societatea nu mai este debitoare, faţă de actele de la dosar nu se poate susţine contrariul, deşi este o greşeală făcută de A.F.I.
În ceea ce priveşte cererea privind cheltuielile de judecată pe care instanţa a respins-o ca fiind neîntemeiată la dosarul cauzei există taxele de timbru pentru capetele de cerere privind evacuarea societăţii şi rezilierea contractului de asociere ceea ce justifică această solicitare.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., reclamantul M.B. prin P.G. a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulată şi motivat, modificarea în tot a deciziei atacate iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Durata contractului a fost corect stabilită atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel, astfel că orice pretenţie după expirarea contractului nu mai este posibilă.
Lipsa datoriilor a fost oficial probată prin adresa A.F.I.
Recurenta nu a făcut dovada debitului de 155 dolari S.U.A.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este neîntemeiată deoarece la dosarul cauzei s-au depus chitanţele justificative.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au interpretat în mod corect actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, aşa fiind Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei comerciale nr. 709 din 32 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenţii la plata sumei de 357 RON cheltuieli de judecată în favoarea SC A.I. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 956/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 931/2006. Comercial → |
|---|
