ICCJ. Decizia nr. 1057/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1057/2007
Dosar nr. 5799/42/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 octombrie 2005, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pârâta A.F.S. P.A.S. Moreni solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 229.833,73 lei, daune interese morale datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. DB 21 din 23 aprilie 1999 modificat prin actele adiţionale de la 14 ianuarie 2000 şi 24 octombrie 2000, constând în 12.490,53 Ron dobândă contractuală aferentă ratelor nr. 4 şi 5, 217.343 lei penalităţi de întârziere pentru neachitarea la scadenţă a celor două rate cât şi plata de dividende şi alte prejudicii ce i-au fost aduse pe perioada contractului al căror cuantum va fi stabilit prin raportul de expertiză.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că în baza contractului încheiat au fost vândute acţiuni reprezentând 50 % din capitalul social al SC F., SC I. Prin capitolul 5 din contract, părţile au convenit ca preţul contractului să fie achitat în următoarea modalitate: 22 iunie 1999 garanţie, iar diferenţa de preţ în cuantum de 4.065.027.200 Rol în 5 rate în perioada 15 octombrie 2000 – 30 decembrie 2003.
Părţile au înţeles să insereze în contract un pact comisoriu de gradul IV care are drept consecinţă rezoluţiunea pe cale convenţională a contractului în situaţia în care cumpărătorul nu achită la scadenţă 2 rate succesive.
Deoarece pârâta nu a achitat ratele 4 şi 5 reclamanta a pus în aplicare pactul comisoriu contractul de vânzare-cumpărare fiind desfiinţat, cu consecinţele plăţii daunelor interese pentru recuperarea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligaţiilor de către partea în culpă.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 1383 din 19 iunie 2006, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 7.973,86 lei dobândă contractuală şi 34.552,73 lei penalităţi de întârziere, fiind respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dividende şi alte prejudicii cauzate pe perioada derulării contractului.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 22 din OG nr. 25/2002 părţile aveau posibilitatea să convină asupra continuării contractului prin renunţarea la pactul comisoriu şi prin încheierea unei noi convenţii privind menţinerea în vigoare a contractului dacă cumpărătorul ar fi formulat o solicitare expresă în acest sens şi dacă şi-ar fi luat obligaţia plăţii sumelor restante în termen de 60 zile de la data încheierii lui.
A mai motivat că deşi pârâta a formulat propuneri de continuare a contractului, nu a primit nici un răspuns, contractul se consideră desfiinţat din luna februarie şi de la această dată reclamanta avea deschisă calea formulării acţiunii pentru plata prejudiciilor prin introducerea cererii de abia la data de 28 octombrie 2005 suma datorată ar creşte excesiv la stabilirea cuantumului prejudiciului având ca bază concluziile raportului de expertiză.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece raportul de expertiză nu a fost comunicat părţilor în vederea formulării de eventuale obiecţiuni fiind încălcate dispoziţiile art. 86 C. proc. civ.
De asemenea, consideră apelanta că a fost încălcat şi principiul contradictorialităţii, iar pe fondul cauzei apreciază că nu are relevanţă asupra stabilirii momentului desfiinţării contractului şi implicit al calcului daunelor interese, faptul că acţiunea a fost formulată la data de 28 ianuarie 2005, deoarece au fost calculate până la data acţionării pârâtei în instanţă.
S-a mai criticat soluţia instanţei de fond în sensul încălcării dispoziţiilor art. 21 din OG nr. 25/2002 considerând că în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului cuantifică prejudiciul final prin expertiza solicitată.
Apelanta a susţinut că, ignorându-se aspectele referitoare la calculul valorii de piaţă a acţiunilor precum şi cele referitoare la eventualele vânzări ale activelor sau proasta gestiune a societăţii private, nu se poate exonera pârâta de plata prejudiciului ce este evident, urmare desfiinţării contractului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 212 din 12 octombrie 2006, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar, a reţinut că la fond au fost respectate drepturile procesuale ale părţilor acordând termen pentru ca părţile să ia cunoştinţă despre actele procedurale.
Astfel, reclamanta-apelantă a fost înştiinţată de încuviinţarea probei cu expertiză, s-a acordat termen pentru ca părţile să ia cunoştinţă de conţinutul acesteia întrucât nu fuseseră respectate dispoziţiile art. 205 C. proc. civ.
În ce priveşte fondul cauzei s-a reţinut că apelanta a solicitat acordarea dobânzii contractuale aferentă ratelor 4 şi 5, iar expertul le-a calculat ţinând cont de actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 octombrie 2000. S-a mai reţinut că din conţinutul cererii de chemare în judecată nu rezultă că s-au solicitat dividendele aferente acţiunilor deţinute de pârâtă în calitate de acţionar, iar la calculul acestora, expertul a avut în vedere obiectivele expertizei, aşa cum au fost formulate în finalul acţiunii şi nu le-a calculat reţinând că pârâta este o asociaţie fără scop lucrativ şi fără scop patrimonial care nu a acordat dividende, fapt care rezultă şi din bilanţul contabil al societăţii încheiat la data de 31 decembrie 2004.
Cu petiţia înregistrată, la data de 27 noiembrie 2006, reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că daunele solicitate au fost calculate în temeiul art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002, instanţa de apel ignorând faptul căs-a solicitat şi aplicarea alin. (3) al aceluiaşi articol.
De asemenea, critică faptul ignorării cererii de chemare în garanţie respectiv că s-a solicitat şi plata dividendelor aferente acţiunilor obţinute de pârâtă în calitate de acţionar.
S-a mai criticat faptul că instanţa de apel nu a luat în discuţie solicitarea în ceea ce priveşte refacerea expertizei financiar-contabile, nepronunţându-se asupra administrării acestei probe.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 21 din OG nr. 25/2002 modificată prevede că în cazul desfiinţării contractului A.V.A.S. va reţine de la cumpărător:
a) daune interese constând în: sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
Alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede expres că stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor interese precum şi a celor provocate societăţii/Autorităţii se face pe baza unei expertize.
Prin petitul acţiunii reclamanta-recurentă a solicitat în dovedirea sumelor solicitate efectuarea unei expertize financiar-contabile obiectivele enunţate regăsindu-se în dispoziţiile art. 21 din OG nr. 25/2002 inclusiv verificarea dacă s-au efectuat vânzări ale activelor societăţii privatizate, dacă prin managementul defectuos al cumpărătorului acţiunilor la societatea privatizată s-a diminuat valoarea acţiunilor.
Instanţa de fond, aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Ploieşti, a încuviinţat efectuarea unei expertize financiar-contabilă, în adresa către expert făcându-se menţiunea de a se ţine cont şi de obiectivele reclamantei-recurente.
Aceasta a luat cunoştinţă despre încuviinţarea probei cu expertiză, însă nu s-a prezentat la solicitarea expertului.
La data de 1 iunie 2006, expertul a depus raportul de expertiză, iar prin încheierea de şedinţă din 5 iunie 2006, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel s-a acordat termen pentru ca părţile să ia cunoştinţă de conţinutul acestuia, văzând că nu fuseseră respectate dispoziţiile art. 205 C. proc. civ.
În aceste condiţii nu se poate reţine critica că nu au fost respectate drepturile procesuale ale părţilor, iar faţă de poziţia procesuală a reclamantei-intimate de la fond nu se justifica refacerea expertizei financiar-contabile.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că la calcularea dividendelor solicitate, expertul a avut în vedere faptul că acestea nus-au acordat aşa cum rezultă din bilanţul contabil încheiat la data de 31 decembrie 2004.
În acest sens este şi reglementarea art. 21 din OG nr. 25/2002 care la lit. b) al alin. (11) stabileşte că în cazul desfiinţării contractului, cumpărătorul este obligat la plata sumelor reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 212 din 12 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1015/2007. Comercial → |
|---|
