ICCJ. Decizia nr. 1007/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1007/2007
Dosar nr. 457/57/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 61/ CA din 14 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC I.C.P.M. SA Petroşani împotriva pârâtelor SC G. SA Aninoasa, C.N.H.P. şi E.M.P., pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune nr. 1208/2003.
În considerentele acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune nr. 1208 din 14 octombrie 2003, prin care societatea reclamantă a cesionat creanţele în sumă de 1.449.250.000 lei (Rol) în favoarea SC G. SA Petroşani prin intermediul E.M.P.
Prin Decizia nr. 103 din 9 iunie 2006, Curtea de Apel Alba –Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC I.C.P.M. SA
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta SC I.C.P.M. SA Petroşani solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii sale de constatare a nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă.
În recursul său, reclamanta invocă următoarele motive, care fără a fi încadrate în drept de către reclamantă, ar putea fi încadrate, unele dintre ele, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 31/1990 în ceea ce priveşte numirea şi funcţionarea consiliului de administraţie al reclamantei, neţinând cont că acţionarii societăţii au hotărât numirea pe postul de director general al reclamantei şi preşedinte al consiliului de administraţie pe J.T. şi că nu există nici o hotărâre a acţionarilor care să dispună altceva, motiv pentru care înlocuirea formală a lui J.T. cu D.I., care a dat împuternicire pentru a fi semnat contractul în cauză, nu are suport legal.
Instanţele nu au ţinut cont de motivele pe care reclamanta le-a invocat cu privire la modul de funcţionare al consiliului de administraţie în sensul că deşi hotărârile se iau cu majoritatea absolută a membrilor, doi din cei trei membrii au declarat că nu au împuternicit pe nimeni, nici pe D.I., cu semnarea contractului. Nu a existat un mandat special pentru semnarea contractului, cerut de art. 1536 C. civ., iar împuternicirea prezentată în faţa instanţei, apărută după decesul lui D.I. nu poate ţine locul unui mandat.
Instanţa de apel a considerat că persoana semnatară a contractului de cesiune face parte din categoria directorilor executivi deşi la dosar nu există acte din care să rezulte că membrii consiliului de administraţie au încredinţat o parte din atribuţiile de conducere directorilor executivi şi cine sunt aceşti directori iar E.M.P. este doar Sucursala a C.N.H. – Petroşani, fără personalitate juridică şi care deşi are conducere proprie nu poate semna acte decât în baza unei delegaţii de competenţă care nu a existat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect calitatea lui D.I. de membru al consiliului de administraţie al reclamantei-recurente conform certificatului de înscriere de menţiuni nr. 17652 din 17 decembrie 2002 emis de O.R.C. Hunedoara şi de director general conform dispoziţiei nr. 14 din 24 martie 2003 a Consiliului de administraţie şi menţiunilor din caietul de sarcini al acestuia la poziţia 109 - 110 şi că în această calitate a împuternicit-o pe O.C., director economic, să semneze, în numele şi pe seama societăţii, contractul de cesiune.
Corect se reţine şi că D.I. participa la adunările generale ale acţionarilor în calitate de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie, calitate în care, în conformitate cu prevederile art. 147 din Legea nr. 31/1990, dar şi cu ale art. 1532 – art. 1559 C. civ., a împuternicit-o pe O.C., director economic să semneze contractul, întrucât prevederile legale menţionate dădeau posibilitatea încredinţării operaţiunilor societăţii unuia sau mai multor directori executivi, categoric din care face parte şi O.C.
Faptul că ulterior, după schimbarea consiliului de administraţie, D.I. şi-a dat demisia din funcţia de director general şi a întocmit notificarea aflată la dosar, nu atrage nulitatea contractului de cesiune, din moment ce, anterior, la data semnării contractului mandatarul semnatar a fost legal numit.
Este de menţionat că prezentul contract de cesiune de creanţă a mai făcut obiectul examinării de către instanţele de judecată. Astfel, prin sentinţa nr. 76/2005 a Tribunalului Hunedoara şi Decizia nr. 101/2005 a Curţii de Apel Alba-Iulia, irevocabilă, E.M.P. a fost obligată la plata debitului de 1.449.250.000 lei (Rol) în favoarea SC G. SA Aninoasa, instanţa invocând art. 969 C. civ. şi reţinând că nu s-a respectat obligaţia contractuală prevăzută în contractul de cesiune de creanţă.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.C.P.M. SA Petroşani împotriva deciziei nr. 103 din 9 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba-Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1001/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1170/2007. Comercial → |
|---|
