ICCJ. Decizia nr. 1315/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1315/2007
Dosar nr. 16191/3/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 4837 pronunţată în Şedinţa publică din 12 iunie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.V.M. cu sediul social în Bucureşti şi a respins cererea formulată de reclamanta L.G.D. domiciliată în Bucureşti, împotriva acestei pârâte pentru lipsa calităţii procesuale pasive. A mai fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă cererea de suspendare ca inadmisibilă.
De asemenea, a fost respins capătul de cerere având ca obiect anularea act formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii SC C. SA, A.V.A.S., S.I.F. M. şi SC A.D. SRL, toţi cu sediul social în Bucureşti.
În final a fost respinsă cererea pârâtei C.N.V.M. de amendare a reclamantei ca neîntemeiată şi s-a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâta SC C. SA a sumei de 500 lei (Ron) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă, cererea de chemare în judecată are drept capăt principal de cerere anularea proceselor-verbale întocmite de comisia de cenzori a SC C. SA, cerere care nu face parte din domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, pentru a fi aplicate regulile de procedură instituite de acest text legal. Astfel, au fost stabilite limitele investirii, caracterul public al şedinţei şi cadrul procesual, acordându-se prioritate soluţionării excepţiilor de ordine publică, conform art. 137 C. proc. civ.
Pârâta C.N.V.M. nu justifică legitimarea procesuală prin aceea că litigiul dedus judecăţii izvorăşte din calitatea de acţionar a reclamantei în societatea pârâta SC C. SA, în timp ce C.N.V.M. este o autoritate administrativă autonomă care reglementează şi supraveghează piaţa de capital. Nu există raport juridic la nivel contractual sau delictual între reclamantă şi pârâta C.N.V.M.
Privitor la cererea de suspendare a valabilităţii proceselor-verbale întocmite de organele pârâtei SC C. SA, s-a apreciat că reclamanta nu a justificat, conform art. 581 C. proc. civ., condiţiile speciale de exerciţiu ale ordonanţei preşedinţiale.
Cererea de anulare a valabilităţii proceselor-verbale încheiate de organele de conducere ale pârâtei C.N.V.M., respectiv procesele verbale ale comisiei de cenzori şi procesul -verbal al adunării generale şi subsecvent acestei cereri, anularea hotărârilor A.G.A. (care nu au fost indicate) a fost găsită inadmisibilă, deoarece reclamanta nu a susţinut petitul cererii prin considerente în fapt şi în drept, pe fiecare capăt de cerere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 456 din 11 octombrie 2006, a admis apelul formulat de apelanta reclamantă L.G.D. împotriva sentinţei comerciale nr. 4837 din 12 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 16.191/3/2006, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă. S-a luat act de renunţarea la judecată a cererii formulată de V.M. domiciliată în Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit că potrivit art. 132 alin. (2) şi alin. (9) din Legea nr. 31/1990 republicată hotărârile adunării generale contrare legii sau a actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, Partea a IV-a, iar cererea se va judeca în camera de consiliu.
Din practicaua hotărârii atacate rezultă că cererea de anulare a fost judecată în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu. Pe de altă parte anularea actului a fost soluţionată pe inadmisibilitate.
Împotriva deciziei comerciale nr. 456 din 11 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs C.N.V.M. Bucureşti, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că a fost încălcat principiul disponibilităţii, nu au fost analizate toate actele depuse la dosar, a fost schimbat cadrul procesual stabilit în mod corect la instanţa de fond, astfel încât s-a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului dedus judecăţii, având loc şi o încălcare sau aplicare greşită a legii. A fost precizat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de pârâta C.N.V.M. Bucureşti urmând a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta L.G.D. prin cererea de chemare în judecată din data de 5 mai 2006, a solicitat ca în contradictoriu cu SC C. SA, să se dispună constatarea nulităţii absolute a Hotărârii A.G.A. din 18 aprilie 2006 sau 19 aprilie 2006, precum şi suspendarea valabilităţii proceselor verbale şi hotărârilor efectuate în baza acestora, menţionând că temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.
La termenul din 15 iunie 2006, aceiaşi reclamantă, în calitatea de acţionar P.P.M la SC C. SA, în nume propriu şi al acţionarilor P.P.M care au mandatat-o pentru A.G.A. convocată la data de 18 aprilie 2004 sau 19 aprilie 2004, desfăşurată la data de 19 aprilie 2004 şi-a precizat cererea, în sensul că în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990, a Legii nr. 27/2004 şi a Regulamentului nr. 13 din 25 martie 2005 al C.N.V.M., solicită anularea valabilităţii proceselor verbale ale comisiei de cenzori din ambele date de convocare, al procesului-verbal al A.G.A. din 19 aprilie 2006 şi al tuturor hotărârilor emise în baza acestor procese-verbale, precum şi suspendarea proceselor-verbale expuse până la anularea lor.
Este adevărat că reclamanta, atât prin cererea de chemare în judecată precizată cât şi ulterior, nu a indicat care sunt hotărârile A.G.A. considerate nelegale, dar instanţa de fond a fost efectiv investită cu obiectul acestei cereri. Devin astfel aplicabile dispoziţiile imperative cuprinse în art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care stabilesc că în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în speţă sunt aplicabile reglementările art. 132 pct. (2) şi (9) din Legea nr. 31/1990 şi anume că hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, în condiţiile în care cererea se va judeca în camera de consiliu.
Din perspectiva evocată, apare cât se poate de evident că instanţa de fond a soluţionat cererea reclamantei în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu, iar pe de altă parte greşit a fost respinsă ca inadmisibilă şi cererea privind anularea actului. În faza procesuală a apelului a fost stabilită o corectă situaţie de fapt şi de drept, care a impus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, în condiţiile în care s-a luat act de renunţarea la judecata cererii formulată de V.M.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.V.M. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 456 din 11 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.V.M. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 456 din 11 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1340/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1274/2007. Comercial → |
|---|
