ICCJ. Decizia nr. 1348/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1348/2007
Dosar nou nr. 3452/2/2005
Şedinţa publică din 17 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta B.I.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC K. SA Alexandria să se dispună anularea hotărârii generale extraordinare a acţionarilor pârâtei din 23 ianuarie 2003, a actului adiţional subsecvent, autentificat sub nr. 6076/2001 pe motiv că pârâta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi declarată societate de tip închis şi faţă de folosinţa unei structuri a acţionariatului neconformă cu realitatea.
Prin sentinţa nr. 862 din 13 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, în dosarul nr. 1237/2003, s-a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa fondului a reţinut că adunarea A.G.A. a fost legal constituită, pârâta fiind o societate de tip închis; că aprobarea statutului a avut loc în urma ofertei de preluare a acţiunilor, ofertă derulată de către acţionarul majoritar prin intermediul societăţii de valori mobiliare, legal autorizată prin C.N.V.
Apelul declarat de reclamantă împotriva deciziei a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 565 din 13 iunie 2005, anulându-se sentinţa şi reţinându-se cauza spre judecare.
Prin Decizia nr. 89 din 20 februarie 2006 pronunţată de aceeaşi instanţă în evocarea fondului s-a respins, ca nefondată, cererea reclamantei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că nu există motive de nulitate a hotărârii A.G.E.A. din 23 ianuarie 2003, hotărârea fiind adoptată cu respectarea prevederilor legale, procedura de închidere şi delistare fiind supravegheată şi avizată de către C.N.V.M.
Astfel, s-a reţinut, din probele administrate, că la 23 ianuarie 2003, SC K.S.C.L. Japonia era acţionar majoritar cu o cotă de participare de 91,2301 % din capitalul social, iar la 16 ianuarie 2003 acesta figura cu 95,567 % din capitalul social.
Inadvertenţa s-a datorat faptului că la Oficiul Registrului Comerţului nu s-a înregistrat modificarea de 4,337 %, reprezentând un număr de 1.489.996 acţiuni cumpărate pe piaţa de capital ca urmare a participării acestui acţionar la oferta publică de preluare, aspect confirmat prin raportul final de închidere al ofertei de preluare întocmit de C.N.V.M.
De asemenea, reţinându-se că formalităţile de publicitate sunt cerute pentru opozabilitate faţă de terţi şi nu faţă de acţionari s-a constatat că, la data organizării A.G.E.A. din 23 ianuarie 2003, cota de participare la capitalul social a acţionarului majoritar era de 95,567 % conform celor constatate în raportul final de închidere a ofertei de preluare.
Nu s-a reţinut că societatea nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi declarată societate de tip închis, în condiţiile în care au fost respectate prevederile OUG nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002 [(art. 136 alin. (1) lit. a) şi art. 134 alin. (2)] hotărârea fiind adoptată în urma derulării ofertei de preluare a acţiunilor în urma căreia acţionarul majoritar a concentrat un procent de 95, 567 din capitalul social, ofertă derulată legal prin intermediul unei societăţi de valori mobiliare autorizată de C.N.V.M. prin Decizia nr. 2086 din 18 noiembrie 2002 şi o serie de acte subsecvente care au fost menţinute ca legale, în mod irevocabil, prin Decizia nr. 5474 din 16 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora arată următoarele:
I. Decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în privinţa constituirii A.G.E.A. a intimatei din prisma folosirii în cvorumul adunării a acţiunilor anulate prin hotărâri judecătoreşti şi nu conţine temeiurile de drept şi împrejurările de fapt care au condus la concluzia respingerii acţiunii prin prisma motivelor privind situaţia acţiunilor şi a voturilor exprimate nelegal în adunare.
În cazul acestei critici se face referire la sentinţa nr. 1919/2001 din 15 octombrie 2001 devenită irevocabilă la 18 martie 2002.
II. 1. Instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile art. 101 şi 115 din Legea nr. 31/1990, în sensul că exercitarea dreptului de vot în adunarea generală s-a făcut cu neobservarea structurii capitalului social şi a capitalului social şi a acţiunilor emise, în baza unor acţiuni anulate irevocabil la data adunării.
Consideră că, faţă de anularea judiciară a acţiunilor, constatată în mod irevocabil la data adunării, acţionarul majoritar nu mai deţinea pachetul de acţiuni care să asigure cvorumul legal de constituire a adunării la prima convocare.
II.2. Instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Recurenta consideră că acţiunea în anulare conferită de lege tuturor acţionarilor nu este condiţionată de cerinţa vicierii efective a rezultatului deliberării prin încălcarea legii şi că acţionarul majoritar a exercitat drepturi de vot care exced acţiunilor pe care le deţine.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
I. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Decizia atacată corespunde cerinţelor impuse de prevederile art. 261 pct. 5, cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în respingerea acţiunii reclamantei.
Astfel, prin considerentele deciziei s-au arătat împrejurările de fapt care vizează situaţia acţiunilor şi voturilor exprimate, arătându-se că au fost avute în vedere cele două certificate emise de Oficiul Registrului Comerţului (nr. 282 din 25 februarie 2003) şi de Registrul Român al Acţionarilor SA nr. 239 din 20 ianuarie 2003 prin care s-a atestat că pentru data de 23 ianuarie 2003, SC K.S.C.L. Japonia era acţionar majoritar cu o cotă de 91,2301 % din capitalul social şi respectiv că în cadrul structurii acţionariatului înregistrat la 16 ianuarie 2003, acelaşi acţionar figura cu un procent de 95,567 % din capitalul social.
De asemenea, s-au indicat şi temeiurile de drept pe care instanţa le-a avut în vedere, regăsindu-se în aceleaşi considerente.
I.1. Cu privire la interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 101 şi art. 115 din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 101 alin. (1) din lege, orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut astfel, iar potrivit art. 115 pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune astfel sunt necesare, la prima convocare, prezenţa acţionarilor reprezentând ¾ din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin ½ din capitalul social.
Înalta Curte nu poate reţine interpretarea eronată a acestor dispoziţii legale atâta timp cât din argumentarea folosită nu rezultă în ce a constat eroarea de interpretare a instanţei de apel.
În dezvoltarea şi argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta face referire la faptul că exercitarea drepturilor de vot în adunare s-a făcut cu neobservarea structurii capitalului social, condiţiile de cvorum şi de vot fiind viciate de folosirea unor acţiuni anulate la data adunării.
Nu pot fi primite asemenea susţineri cât timp, din procesul verbal întocmit în cadru AGEA rezultă participarea acţionarului K.S.C.L. cu un procent de 95,567 % din capitalul social, B.I.L. CIPRU cu 2,611 % şi 9 acţionari deţinând 0,0009% din capitalul social.
La data ţinerii adunării, 23 ianuarie 2003, conform certificatelor menţionate anterior, SC K.S. deţinea 91,2301 % din capitalul înregistrat la O.R.C. Teleorman şi 95,567 % înregistrat la Registrul Român al Acţionarilor, diferenţa dintre cele două valori ale capitalului social, fiind rezultată din derularea ofertei publice de publice de preluare, în vederea delistării şi transformării în societate de tip închis.
În atare situaţie, nu se poate reţine neîndeplinirea condiţiilor de cvorum şi de vot în cazul hotărârii luate în A.G.E.A. din 23 ianuarie 2001.
Cu privire la hotărârile judecătoreşti invocate de recurentă se susţine faptul că s-au anulat hotărârile din 2 aprilie 2001 ale A.G.A. şi A.G.E.A. prin care se hotărâse modificarea structurii acţionariatului la acea dată dar care nu au relevanţă în cauza de faţă atâta timp cât din certificatele de menţiuni la 23 ianuarie 2003 rezultă clar structura acţionariatului.
De asemenea, nu poate fi luată în considerarea nici Decizia nr. 917 din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a dispus radierea unor menţiuni privind majorarea capitalului social cât timp este ulterioară datei ţinerii A.G.E.A. din 23 ianuarie 2003.
II. 2 Cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 132 alin. 2, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. (..) de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei.
Aceste prevederi reglementează procedura potrivit căreia pot fi atacate în justiţie hotărârile adunării generale respectiv, domeniul de aplicare a procedurii, hotărârile ce pot face obiectul acţiunii în anulare, persoanele care au calitate procesuală activă şi termenul în care poate fi exercitată acţiunea în anulare.
Ori, toate aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanţa anterioară neputându-se reţine o aplicare greşită a acestor prevederi.
De fapt, în dezvoltarea acestui motiv de recurs se reiterează aceleaşi susţineri ca şi la punctul II.1 al recursului şi asupra cărora s-a statuat anterior.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate, motiv pentru care, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. CIPRU împotriva deciziei nr. 89 din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 764/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1340/2007. Comercial → |
|---|
