ICCJ. Decizia nr. 597/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 597/2007
Dosar nr. 10146/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 16 septembrie 2004, reclamanţii M.I. şi M.M. a chemat în judecată pârâta SC F. SRL CLUJ NAPOCA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de 11 aprilie 2003, pentru neplata preţului, radierea din CF nr. 108024 Cluj a notării antecontractului de vânzare-cumpărare efectuată sub nr. 9887 din 10 iunie 2003, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au încheiat cu pârâta un antecontract de vânzare-cumpărare prin care au înstrăinat acesteia imobilul situat în Cluj Napoca, şi construcţiile aferente pentru preţul de 58.000 dolari S.U.A.
La încheierea contractului pârâta a achitat suma de 500 dolari S.U.A. urmând ca restul de preţ să fie achitat în două tranşe, respectiv 29.500 dolari S.U.A. până la 31 iulie 2003 şi 28.000 dolari S.U.A. până la data de 31 mai 2004.
Cu toate că reclamanţii au somat-o pe pârâtă în mai multe rânduri să achite restul preţului datorat, aceasta a refuzat.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa nr. 430 din 29 martie 2005, a admis acţiunea şi a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţia contractuală prin semnarea antecontractului în sensul că nu a achitat preţul imobilului ca a constituit obiect al convenţiei părţilor deşi termenele de plată stabilite au expirat.
Împotriva hotărârii judecătoreşti amintite anterior a formulat apel în termen legal pârâta SC F. SRL solicitând instanţei, în principal, anularea actelor de procedură îndeplinite de prima instanţă întrucât a fost citată cu rea-credinţă la un alt sediu decât cel cunoscut iar, în subsidiar, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi a excepţiei de neexecutare a antecontractului.
În motivarea apelului s-a arătat că reclamanţii au solicitat cu rea-credinţă citarea pârâtei la sediul indicat la O.R.C. deoarece aceştia cunoşteau că nu-şi desfăşoară activitatea în acel sediu. De asemenea, s-a susţinut că acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă întrucât nu a procedat la notificarea prealabilă a pârâtei cu privire la intenţia de rezoluţiune a antecontractului iar în somaţia şi invitaţia comunicată pârâtei nu există atenţionarea privind îndeplinirea obligaţiilor contractuale într-un anumit termen; apoi, s-a arătat că reclamanţii nu pot să-şi invoce propria culpă pentru a cere rezoluţiunea antecontractului întrucât aceştia se opun radierii din C.F. a unui corp ce nu există, obstrucţionează desfăşurarea activităţii şi refuză încheierea contractului în formă autentică; ulterior, pârâta şi-a completat motivele de apel invocând şi excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei de fond în soluţionarea cauzei.
Prin Decizia nr. 71 din 15 mai 200, Curtea de apel Cluj a respins apelul, ca nefondat, motivând că excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei de fond în soluţionarea prezentei cauze este nefondată întrucât pretenţiile din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi vizează rezoluţiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil iar potrivit art. 13 C. proc. civ., competenţa în soluţionarea acestor cereri revine numai instanţei în circumscripţia căreia se află imobilele, dispoziţiile art. 10 pct. 1 din acelaşi act normativ, nefiind incidente în cauză, astfel că instanţa de fond a procedat la soluţionarea acţiunii cu respectarea normelor imperative referitoare la competenţă.
Împrejurarea că pârâta a invocat existenţa unei hotărâri judecătoreşti respectiv sentinţa civilă nr. 2363/2004 pronunţată de Tribunalul Sibiu pentru a justifica necompetentă teritorială a instanţei de fond nu prezintă relevanţă juridică întrucât instanţa a procedat la anularea acţiunii reclamanţilor ca fiind netimbrată fără a-şi verifica propria competenţă, iar hotărârea prin care s-a dispus astfel nu poartă menţiunea că este irevocabilă, astfel că instanţa, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă.
Critica apelantei privind neregulata citare a acesteia în faţa primei instanţe este nefondată întrucât după cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, aceasta a fost citată la sediul indicat în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părţi precum şi la sediul înscris în registrul Comerţului. Mai mult, pârâta a fost citată şi la adresa administratorului-asociat al acesteia, prevederile art. 90 C. proc. civ., fiind nerespectate.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor întemeiată pe împrejurarea că aceştia au solicitat instanţei rezoluţiunea antecontractului fără ca anterior să le notifice intenţia de desfiinţare a acesteia, înlăturată cu motivarea că a fost potrivit art. 1021 C. proc. civ., dacă una din părţile contractului sinalagmatic nu execută prestaţiile la care s-a obligat, cealaltă parte este îndrituită să ceară instanţei de judecată fie obligarea la executare, în temeiul art. 969 C. civ., sau rezoluţiunea convenţiei.
Rezoluţiunea constă, aşadar, în desfiinţarea unei convenţii sinalagmatice, cu titlu de sancţiune, la cererea uneia dintre părţi dacă cealaltă parte nu şi-a executat culpabil obligaţiile sale dacă condiţiile de exercitare ale acţiunii în rezoluţiunea judiciară ale convenţiilor sinalagmatice sunt îndeplinite respectiv una din părţi să nu-şi fi executat obligaţiile sale, neexecutarea este imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia iar debitorul obligaţiei neexecutate a fost pus în întârziere.
În speţă, s-a reţinut că toate condiţiile de exercitare ale acţiunii în rezoluţiunea judiciară ale convenţiilor sinalagmatice sun îndeplinite. Astfel, reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţiile asumate şi au predat bunul, obiect al convenţiei părţilor către pârâtă şi constatând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă, aceea de plată a preţului, au solicitat rezoluţiunea antecontractului după ce în prealabil s-au adresat pârâtei în acest sens, dovadă fiind înscrisul existent la dosarul nr. 8867/2004 al Tribunalului Cluj.
Cât priveşte excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă şi care vizează împrejurarea că reclamanţii au refuzat încasarea preţului stabilit convenţional, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată. Astfel, este cunoscut faptul că excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incubă fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii.
Împotriva soluţiei instanţei de apel, a declarat recurs, pârâta, în termen şi legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că în mod eronat instanţa de apel a obligat reclamanţii la plata taxei de timbru neachitată la fond, când instanţa de fond avea la îndemână aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 147/1996.
În continuare se reiau criticile din cererea de apel cu privire la excepţia de necompetenţă materială, a inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa notificării, lipsa citării, şi buna credinţă fiind dispuşi în orice moment să achite, diferenţa de preţ, considerând şi că în mod nejustificat instanţa de apel nu i-a acordat un termen de graţie pentru a achita preţul.
Ulterior recurenta a formulat precizări prin care arată că a plătit suma datorată cu titlu de diferenţă preţ reclamanţilor intimaţi depunând spre dovadă oferta reală de plată adresată Biroului Executorului Judecătoresc anexând şi recipisa C.E.C. nr. 241 din 7 februarie 2007.
Recursul este nefondat.
Potrivit Legii nr. 146/1997 în cazul controlului judiciar dacă se constată neregularităţii în ce priveşte plata taxei de timbru se pot lua măsuri pentru achitarea acesteia, în speţă soluţia pe acest aspect fiind legală.
Cu privire la excepţia de necompetenţă instanţa de apel justificat a avut în vedere normele imperative prevăzute de art. 13 C. proc. civ., faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii respectiv rezoluţiune antecontract vânzare-cumpărare a unui imobil.
Cauza fiind judecată sub jurisdicţie comercială s-a procedat la încercarea concilierii prealabile potrivit art. 720 C. proc. civ., fiind modificată intenţia de desfiinţare a antecontractului, deci au fost realizate cerinţele imperative ale art. 1021 C. civ.
De asemenea, s-a înlăturat şi excepţia de neexecutare a contractului, care vizează împrejurarea că recurenţii au refuzat încasarea preţului stabilit convenţional atâta timp cât intimaţii şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale asumate respectiv au pus la dispoziţia recurentei-pârâte imobilul, obiect al antecontractului.
În realitate esenţa problemei supuse judecăţii este că recurenta în ciuda tuturor cererilor formulate şi a scriptelor depuse sau transmise prin fax nu a plătit decât 500 dolari S.U.A. din preţul de 58.000 dolari S.U.A., situaţie în care nu se poate pune problema acordării termenului de graţie sau de plată a preţului atâta vreme cât antecontractul a fost încheiat în anul 2003.
În aceste condiţii justificat s-a reţinut culpa recurentei pârâte căreia îi este imputabilă nerespectarea obligaţiei de plată.
Este adevărat că partea în culpă are posibilitatea, spre a evita rezoluţiunea contractului, să execute prestaţiile datorate în tot cursul procesului, şi că s-a depus copia recipisei privind oferta de plată către intimaţi cu data de 7 februarie 2007, numai că prin aceasta nu a făcut dovada bunei credinţe şi nu poate fi luată în consideraţie faţă de neîndeplinirea obligaţiei într-un interval de 4 ani, fiind cea care a încălcat principiul obligativităţii contractelor, reprezentantul intimaţilor arătând că nu sunt de acord cu oferta de plată.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SRL Cluj Napoca, prin mandatar F.R., împotriva deciziei nr. 71 din 15 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj-Napoca, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1236/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 600/2007. Comercial → |
|---|
